„Nu putem face nimic, doar pasul înapoi, să menținem pozițiile și să așteptăm carnagiul să-și facă jocul”, spunea duminică pentru Reuters un strateg de piață de la casa de investiții Federated Investors, în așteptarea deschiderii pieței chineze.
Ca să vedeți cum judecă lucrurile marii jucători, care pariază sute de milioane de dolari pe fiecare mișcare a sprâncenelor oficialilor chinezi...
Oamenii aceștia se gândesc deja la profiturile din investițiile militare din China, Japonia & Co.
„Pe termen lung, aș paria pe o dezvoltare exponențială a industriei de apărare din China. Sunt convins că peste o decadă, sau chiar mai puțin de atât, acest sector va arăta cu totul altfel decât arată acum”, scrie Mihai Nichișoiu, analistul de piațe externe de la casa de brokeraj Tradeville, în cel mai recent raport, pe care mi l-a trimis mie și celorlați care au încredere în el.
Și jocurile sunt mult mai complicate de atât.
Dar de ce ce să ne pese atât de mult nouă aici, pe meridianul Dâmboviței, de „carnagiul” de la bursele chineze?!
Doar pentru că și România este o piață financiară emergentă ca și China (am vrea noi,... nu e nici măcar emergentă) și pentru că piețele emergente sunt (toate) cele dintâi afectate de neîncrederea investitorilor, ca urmare a defecțiunii boom-ului chinez?!
Au de suferit mai ales piețele care sunt departe de a avea forța Chinei?!...
Și nu numai din cauza amenințării cineze, ci din mai multe alte motive. Neîncrederea este unul dintre ele. Și, ce treabă avem noi cu neîncrederea lor?!
Se poate avea aceeași încredere în români, ca și în polonezii care abia dacă au simțit criza? Politicienii polonezi au înțeles care e beneficiul politic pe termen lung și au făcut ceea ce era corect din punct de vedere economic. Ceea ce nu se poate spune despre parlamentarii români, supradimensionați. (De câți ani a decis poporul român, prin referendum, să nu fie mai mulți de 300, și acum noua lege electorală le-a redus numărul de la 600 la 500?!).
Mizele pariurilor pe China
„De două teme de investiții sunt convins 100%. În două orizonturi diferite - dar ambele au legătură cu China”, scrie Mihai Nichișoiu, în cel mai recent comentariu al său.
Pe termen lung, analistul de la Tradeville ar paria „pe o dezvoltare exponențială a industriei de apărare din China. Sunt convins că, peste o decadă sau chiar mai puțin, acest sector va arăta cu totul altfel decât acum. China nu va face greșeala Japoniei din anii '70 - '80. China trebuie să-și protejeze interesele globale tot mai mari”, argumentează Mihai Nichișoiu. Care continuă astfel:
„Nu întâmplător, bugetul de apărare al Japoniei are acum cea mai mare creștere din ultimele decade. Japonezii au viziunea corectă. Sectorul de apărare al Japoniei va fi cel mai bun "proxy" pentru ceea ce se va întâmpla în aceeași industrie în China. Japonia nu are cine știe ce interese globale de protejat. Japonia trebuie să se apere de o expansiune periculoasă a Chinei în lume, în general, și în Asia de Sud-Est, în particular”.
Pe termen mediu, „yuanul nu se poate întoarce la noi maxime post-1994 în fața dolarului american (vezi grafic).
Beijingul va interveni, în episoade valutare turbulente precum cel pe care îl parcurgem în debutul acestui an. Dar, în ansamblu, direcția cursului dolar / yuan chinez nu poate fi decât în sus, în sensul unei aprecieri a dolarului american în fața yuanului chinezesc”, este convins Mihai.
„Probabil că speculatorii vor avea curaj să atace direct yuanul atunci când vor considera că disponibilitatea Beijingului de a interveni s-a redus semnificativ. Pentru că, altfel, capacitatea Beijingului de a-și apara propria monedă, atât "onshore" cât și "offshore", rămâne formidabilă. În FX (foreign exchange - speculații valutare în context, n.r.) este foarte, foarte important să faci corect distincția dintre capacitate și disponibilitate”, explică analistul de la Tradeville.
Dar nu este vorba doar despre speculații
Percepția generala va fi în curând aceea că Beijingul are de ales între două alternative:
1. fie să-și lase economia să se scufunde,
2. fie să instrumenteze o relaxare extrem de pronunțată a politicii sale monetare și valutare.
Este opinia lui Mihai Nichișoiu: „Spațiul de mijloc între cele două alternative se reduce cu fiecare zi care trece. Dar ambele alternative ar trebui să motiveze o fugă a capitalurilor dinspre China și sateliții săi tradiționali către America și Japonia. Nu trebuie să fiu neapărat un speculator valutar, pentru a percepe noua direcție a banilor în Asia de Sud-Est”, conchide Mihai Nichișoiu, analistul de piețe externe de la Tradeville.
Piețe externe - am zis? Așa or fi. Dar chinezii ar fi cumpărat Petromidia. Nu se știe sigur dacă rafinăria Petrobrazi nu va fi a rușilor. Și atunci, uite conflagrația mondială aici, la doi pași de Deveselu.
Cât de externe mai sunt aceste piețe, acum?
Și atunci: unde și în ce se țin cel mai bine și mai profitabil banii în vermuri tulburi ca aceea care se anunță în 2016?
Nu mai avem loc sa ne gândim la asta aici. Dar o vom face în alt articol.
Apologia iresponsabilității
Numai naivii, inocenții și iresponsabilii mai pot crede că „marele deranj chinez” nu are nimic de a face cu viața noastră liniștită de români mici, pe care nimeni nu-i bagă în seamă.
„Dă-ne Doamne o bucurie mică de români!” – nu pot uita acest strigăt al unui suporter român, pe care l-am auzit în peluza unui meci cu o mare echipă englezească.
Naivii și inocenții sunt niște copii frumoși, dar iresponsabilii sunt și azi aceiași politicieni care negau criza atunci când aceasta era mai mult decât evidentă, după falimentul marii bănci de investiții americane Lehman Brothers. Și votau legi împovărătoare pentru Bugetul țării.
„America? Criza? Prea departe de noi, hai să mai cheltuim niște bani care nu fac profit decât pentru „ai noștri”, spun acum, ca și acum șapte - opt ani, cei ce se numesc aleșii poporului.
Și nici măcar nu le pasă că greșesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu