Înșelați pe banii noștri: CUM IAU ÎN SERIOS creșterea economică cei ce îşi riscă banii pe titlurile de stat ale Guvernului

Pare complicat, dar nu e. Este graficul ROBOR, al mediilor dobânzilor interbancare la toate scadențele, de la o zi (tomorrow next) la 12 luni (12M) care au ajuns la noi maxime pe ultimi trei ani.

#inselatipebaniinostri, #baniitai, #CumCitestiStirileFinanciare, #cumsafaciunleu,

Graficul exprimă grozăvia efectelor pe care niște guvernanți iresponsabili au momit poporul cu daruri otrăvite. (Nu-l pui pe flămând la festin, că i se face rău. Voi reveni pe tema asta).

Acum să repet ce am spus în Cursdeguvernare.ro:

ROBOR a depășit pragul de 2% la toate scadențele, pentru prima dată în ultimii trei ani, chiar în ziua în care Guvernul își justifica rectificarea bugetară pe un ritm de creștere economică întâlnit de obicei numai în China. 

Sau în România anului 2008, în care s-a declanșat criza.

Dacă merge atât de bine economie, de ce cresc dobânzile?! Dar costul la care se împrumută Guvernul de ce crește?!



Premierul României nu mai are haz nici măcar cât un clovn, când laudă creșterea economică în stil chinezesc a României (8,8% pe serie brută în trimestrul 3 2017 faţă de acelaşi din 2016), cu ironii de Balta Brăilei la adresa celor care se îndoiesc de sănătatea creşterii.

Ce fel de creștere este aceea în ciuda căreia marii operatori de pe piețele financiare ale lumii, își riscă miliardele cotând nefavorabil titlurile de stat românești?

Pieţele financiare sancționează șubrezimea creşterii economice din România și sporesc costul finanțării deficitului bugetar, fără să guste ironiile cu care premierul Mihai Tudose a salutat faptul că sporul economic este al treilea cel mai mare din lume.

Randamentele la titlurile de stat româneşti sunt în creştere şi asta este de rău.

Graficul arată creşterile faţă de anul trecut la mai multe tipuri de tipuri pe diferite scadenţe, de la 6 luni ( 6M), la 10 ani (10Y). Asta este curba randamentelor.

Randamentul unei obligaţiuni (cum este titlul de stat) este, simplificat, raportul dobândă / preţ.
Creşte dacă scade prețul plătit pe piață pentru ele, sau dacă crește dobânda promisă de stat.

Dacă preţul scade, adică numitorul, creşte randamentul, dar asta e de rău.

Cum dobânda promisă de Guvern rămâne aceeași la aceleași titluri deja emise, prețul scade ca efect al neîncrederii în guvernul care le-a emis. 

Adică marii investitori care ar vrea să cumpere titluri de stat românești, le vor la un preț mai mic, iar cei ce le vând cer mai puțin, să scape de ele.

Astfel trebuie citit articolul:

Scepticismul creditorilor României faţă de ritmul ”chinezesc” al creşterii: costul finanţării crește și el