În cuvinTe mai simple: Despre IPOCRIZIA Guvernului grijuliu pentru dobânzile pe care le plătim şi pentru pensiile noastre „de mai an”

Am povestit despre:

Cum se vede ipocrizia „ordonanței lăcomiei” în foamea de bani a guvernului,

dar fiul meu mi-a reproşat că nu se vede clar legătura. 

Voi repovesti în cuvinte mai simple. Voi repeta explicația dată fiului meu mai jos.

Până atunci, mai trebuie să spun şi de ce a cerut Guvernul administratorilor fondurilor de pensii din Pilounl 2 majorări de capitaluri sociale aberant de mari, prin aceeaşi OUG 114.

Aceeaşi IPOCRIZIE cu altă pălărie.

Grija ipocrită pentru creditele noastre

Strategii guvernamentali s-au dat în bărci că nu mai pot de grija dobânzilor mari pe care le plătim la credite.

Spuneam în articolul citat mai sus că Ministerul Finanțelor Publice (MFP) face o lege (OUG 114) pentru că vrea să se împrumute la dobânzi mai mici și nu la cele pe care  piaţa le stabileşte.

De ce? 

Pentru că:

1. Statul se împrumută la bănci mai ales prin titlurile de stat pe care li le vinde. 
2. Ordonanţa le spune încă băncilor: cereți dobânzi mai mari? Taxa pe care o veți plăti va fi cu atât mai mare.

OK - mi-a spus fiul meu.  „Pe de o parte are sens, pe de-o parte nu are sens, că nimeni nu îți dă bani forțat”, este replica lui.

Corect, dar și băncilor le convine să împrumute statul. Acum cam 21% din valoarea tuturor creditelor bancare (mai corect a „activelor” bancare) sunt împrumuturile către stat. Cam prea mult - zic unii.

De ce sunt interesate băncile să împrumute statul? 

1. Pentru că că e mai simplu și mai puțin costisitor.
2. Băncile nu trebuie să facă mii de analize de risc pentru mii de companii și zeci de mii de omuleți.
3. Este mult mai costisitor pentru bancă să pună sute de angajați să facă mii și mii de dosare de credit, ca să dea credite de, să zicem, 500 de milioane de lei
4. Poate da aceeași sumă dintr-o dată guvernului.
5. Se analizează mai ușor capacitatea de rambursare a unui singur debitor a zeci de mii de omuleți și companii.
6. Se plasează dintr-o lovitură, într-o oră, jumătatea de miliard,în loc să se aştepte câteva luni pentru același rezultat.
7. Şi statul este, încă, cel mai sigur debitor, altfel... aţi văzut ce a păţit Grecia?!

Ei, acum cică taxa nu va mai lua în calcul tocmai titlurile de stat - interesant, nu? 

Păi, cum altfel: fără banii de la bănci, guvernului nu i-ar ajunge nici o taxă ca să-şi acopere cheltuielile.

Şi statul este interesat să se împrumute de la bănci.

Acum: ei vor renunţa, probabil, să mai lege direct taxa pe care o impun băncilor de nivelul dobânzilor pe care le practică la credite, exprimat prin mediile ROBOR.

Problema legării de dobânzi va rămâne, însă, după cum decurg, dur, negocierile cu băncile, dar măcar nu mai e legată de ROBOR.

Auzind cum vor lega taxa de dobânzi, totuşi,  era cât pe-aci să zic: e bine aşa, domnule!

Cică ar lega taxa de diferenţa dintre dobânzile la credite şi dobânzile la  depozitele bancare în care economisim. 

Măi, chiar parcă ar fi motiv de bucurie: diferenţa asta s-ar micşora mai ales prin creşterea dobânzilor la depozite şi nu la credite- mi-am zis.

BA! 

Diferenţa s-ar micşora poate, dar numai dacă dobânda la credite ar creşte mai puţin decât cea la depozite.

CĂCI toate DOBÂNZILE SUNT ÎN CREŞTERE ÎN TOATĂ LUMEA, NU DOAR ÎN ROMÂNIA 

În România, însă - mai mult ca în restul lumii, din nou pentru că guvernul a stimulat creşterea inflaţiei.

Ipocrizia vine și din faptul că una dintre cele mai importante cauze ale dobânzilor mari este rezultatul măsurilor guvernamentale, care au dus la explozia inflaționistă de anul trecut.

Dar asta este altă poveste.

Grija ipocrită pentru pensiile noastre

Nu reiau întreaga poveste a distrugerii Pilonului 2, plănuită de guvern de doi ani încoace, și nici explicația afirmației că este aberantă creșterea de capital social cerută societăților care administrează fondurile de pensii.

O voi face, dar nu acum.

Acum doar să spun că grija declarată pentru pensiile noastre ascunde alte interese insalubre ale cercurilor guvernamentale.

Profit.ro a aflat că, la negocierile de marți dintre guvernamentali și administratorii de pensii private, cei dintâi le-ar fi cerut celor din urmă, pe față, să pună banul la proiecte de infrastructură, la autostrăzi, de o pildă.

Întretimp, banii europeni alocați moca României pentru autostrăzi așteaptă degeaba la Bruxelles, pentru că guvernamentalii nu îi vor. Pentru că nu pot fura din ei?

Nu este o întâmplare că administratorilor fondurilor din Pilonul 2 li s-a dat voie să investească banii acestora în proiectele de parteneriate public-private, care sunt preferate de guvernamentali, în locul fondurilor europene?

Atunci ce este?