Cum să strângi bani la 25-30 de ani şi cum să-i investeşti. Dar la 40-50, sau la 60 de ani?

AMINTIȚI-VĂ ce vă spuneam când am început să vă scriu în... 

Cum Să Faci Un Leu

Fiecare vârstă îşi are priorităţile ei şi pentru fiecare vârstă există un mod de a face banii să lucreze pentru tine. În scopul atingerii ţintelor pe care ți le doreşti. 

Câte vârste - atâtea tipuri de portofolii de economii şi investiţii. Iată câteva idei mereu valabile, pe care le-am cules din piaţă

De multă vreme este încetăţenită următoarea structură:

- 30-40 ani: 75% active cu risc (fonduri de actiuni, actiuni, obligatiuni corporatiste şi de randmanet înalt) / 25% active sigure (fonduri de obligatiuni, titluri de stat, depozite)

- 40-50 ani: 50% active cu risc / 50% active sigure

- 50-60 ani: 25% active cu risc / 75% active sigure

- 60-65 ani: 10% active cu risc / 90% active sigure

>65ani: 100% active sigure

Dacă tinerii de azi se gândesc la pensie, atunci „la un randament mediu de real de 3,30% pentru perioada activă din viaţa investitorului şi de 1% peste 65 de ani, trebuie să economisim 20,2% din venituri, timp de 35 ani, pentru a avea la pensie 60% din venitul mediu lunar înregistrat în perioada activă”, îmi spunea acum vreo doi ani Mihai Purcărea, directorul de investiţii al celei mai mari firme româneşti de administrare de investiţii, Erste Asset Management România.

Nu ai bani de pus deoparte? Îţi trebuie un plan bun

Nimeni nu are destui bani pentru ceea ce îşi propune. Cei cu resurse mici se află în lipsuri cu atât mai flagrante cu cât banii sunt mai puţini. De aceea, aparent paradoxal, este cu atât mai necesar să economisească, să strângă şi să investească puţinul pe care îl pot rupe din cheltuielile curente.

„Investitorul trebuie să aibă un un plan sistematic de economisire”, imi spune mereu Daniela Vasile, director de portofolii individuale la firma de administrare a investiţiilor Certinvest.

Întâi de toate, însă, la orice vârstă şi în oricare dintre cazuri, investitorul trebuie să pună deoparte şi să păstreze separat, echivalentul a şase luni de cheltuieli curente în depozite şi instrumente cu venit fix, înainte de alcătuirea unui portofoliu.

Este bine, pentru că piaţa poate produce vertij şi, dacă are separat banii pentru traiul curent, investitorul va evita pierderile din vânzarea unor acţiuni în momente nefavorabile de piaţă, din cauza unor nevoi neprevăzute.

Portofolii potrivite cu vârsta

O metodă clasică, folosită cu succes încă de la începutul secolului 20, presupune păstrarea în acţiuni (la bursă, n.r.) a minim 25% sau maxim 75%” din resursele economisite. Autorul acestei idei este Benjamin Graham, un investitor celebru care a revoluţionat strategiile în domeniu la începutul secolului trecut şi a fost mentorul celui mai cunoscut investitor din toate timpurile, bătrânul Warren Buffett.

Desigur, proprie tinereţii este alocarea în acţiuni de 75% din resurse. Restul portofoliului ar urma să fie compus din instrumente cu venit fix, îmi spunea nu demult brokerul Dragoş Dărăbuţ. Cele mai folosite instrumente cu venit fix sunt depozitele bancare, obligaţiunile şi titlurile de stat (prin intermediul fondurilor specializate, căci altfel sunt inaccesibil de scumpe).

La 25 - 35 de ani

Se pot asuma unor riscuri mai mari.

După Adrian Mitroi, un eminent finanţist şi director de bancă, două sunt principiile fundamentale ale investiţiilor personale:

„Cu cât eşti mai sărac, cu atât proporţia investiţiilor trebuie să fie mai mare în bugetul tău”. Mai ales că atunci...

„Când eşti tânăr ai timp să recuperezi pierderile”. Poţi investi în acţiuni, care sunt mai riscante.

De-a lungul timpului, mulţi profesionişti ai banului mi-au împărtăşit ideile de bază ale economisirii şi investiţiilor personale.

Miza „este obţinerea unor randamente superioare, într-un orizont investiţional mai lung”, spune Daniela Vasile.

Cele mai profitabile plasamente din toate timpurile sunt acţiunile, dar conform manualelor, profitul este proporţional cu riscul, iar câştigul este cu atât mai sigur cu cât termenul este mai lung (acest articol nu se ocupă de tranzacţii speculative).

Un investitor mic trebuie să economisească, în fiecare lună, cel puţin o aceeaşi sumă de bani. Respectând proporţiile de plasament de mai sus (cel puţin 25% în bancă, cel mult 75% la bursă) există două variante.

Fie se plasează imediat banii economisiţi în depozite sau în fonduri mutuale de investiţii monetare sau de obligaţiuni, care pun banii tot in depozite bancare cu dobândă negociată, altfel inaccesibile oamenilor obişnuiţi. Apoi, de îndată ce a strâns o sumă mai mare de bani, cu care poate aborda direct bursa, apelează la serviciile unuii broker.

Fie, dacă suma economisită este rezonabil de mare, investitorul poate aborda direct bursa, din start. Şi nu numai.

Proporţii ca pentru 25 de ani

Profilul de risc al investitorului este baza pe care trebuie construit un portofoliu. Iată un exemplu de structură a componentei de acţiuni, potrivit cu un apetit de risc mediu, exemplu construit cu opiniile mai multor brokeri şi analişti:

- 60% acţiuni din domeniul energetic: Transgaz (simbol bursier TGN), Romgaz (SNG), OMV Petrom (SNP), Transelectrica (TEL), etc.;

- 20% actiuni din domeniul bancar (Banca Transilvania (TLV), BRD, sau chiar ale Băncii Comerciale Carpatica (BCC).

- 20% acţiuni ale societăţilor de investiţii financiare (SIF), sau ale Fondului Proprietatea (FP);

„La vârste de 20 - 35 de ani acţiunile, mărfurile, instrumentele derivate, obligaţiunile corporative pot alcătui 60-70% din deţineri, în timp ce depozitele bancare şi titlurile de stat pot reprezenta 30-40%”, este de părere Claudiu Cazacu, analist şef la casa de brokeraj XTB România, citat astfel pentru ECONOMICA.NET.

Când spune „mărfuri”, analistul se referă tot la „instrumente derivate”. Acestea sunt contracte standardizate, prin care se „pariază” pe preţurile viitoare ale aurului, argintului, ale grâului sau petrolului, sau pe preţurile acţiunilor anumitor companii, sau pe anumitre cursuri valutare ori rate de dobândă. Nimeni nu cumpără, de fapt, aur sau petrol şi cu atât mai puţin grîu.

De altfel, analiştii care intermediază produse derivate le propun cel mai mult, cu toate că acestea sunt mai potrivite abordării speculative a pieţei şi nu a celei pe termen lung, care ne interesează mai mult aici.Vom vedea mai departe şi ce fel de acţiuni şi ce alte titluri trebuie urmărite.

La 35 - 50 ani

Pe măsură ce trec anii, devin tot mai apropiate şi mai presante obiectivele investiţiei.

„Având obiective legate de familie (educaţia viitoare a copiilor, de pildă), investitorul ar trebui să migreze spre un portofoliu diversificat, cu un grad mediu de risc, prin includerea în portofoliu a fondurilor de obligaţiuni, alături de componenta bursieră”, continuă Daniela Vasile. Investiţiile în obligaţiuni sunt profitabile mai ales pe termene medii de până la 7 (şapte) ani.

„Odată cu înaintarea în vârstă, ponderea activelor mai riscante, dar cu randamente estimate mai mari se poate schimba, ajungând la 50% pentru investitorii între 35 şi 50 de ani”, spune şi Claudiu Cazacu, de la XTB România.

La peste 50 ani

Lucrurile se clarifică mult. La peste 50 de ani, nu prea mai faci multe planuri de viitor pe care să le îndeplineşti tu însuţi (însăţi) peste 20 de ani.

„În general, prudenţa caracterizează investitorul, obiectivul fiind conservarea capitalului, iar investiţiile ar trebui orientate în cea mai mare parte spre fonduri mutuale de obligaţiuni”. Din nou, pentru că Guvernele României emit doar titluri de stat foarte scumpe (de 5.000 10.000 de lei bucata)

În funcţie de temperament, poţi recăpăta, în anumite limite, gustul pentru risc, ne lasă să credem Claudiu Cazacu. Analistul XTB lasă loc în portofoliu de 30 - 40% pentru acţiuni şi, din nou, pentru „mărfuri & instrumentele derivate”.

Selecţia

Doar consultanţii de investiţii experimentaţi pot propune unui investitor ce structură de portofoliu i se potriveşte cel mai mult. Toleranţa la risc scăzută poate face a un portofoliu recomandabil celor de peste 50 de ani să fie potrivit şi unui investitor de 25.

Managerii de investiţii elaborează chiar profile de investitori după ce aceştia răspund la chestionare cu multe întrebări. În funcţie de acest profil de risc, managerul poate recomanda investitorului portofolii chiar diferite de ceea ce spune acesta că-şi doreşte. Desigur, trebuie ca în joc să fie mulţi bani ca pentru manager sau consultant să merite efortul.

Una dintre întrebările tipice adresate investitorului este: ce vreţi să faceţi cu banii. Nu investeşti la bursă sau în fonduri de acţiuni, care îşi dau maximul de randament în cât mai mulţi ani, ca să-ţi schimbi maşina. Nici chiar pentru o casă nouă pe care ţi-o doreşti peste cinci ani sau mai mult - bursa nu este potrivită.

Merită, însă, să investeşti în acţiuni, dacă abia teai căsătorit şi vrei să asiguri independenţa financiară a copilului tău nenăscut în facultate.

În general, obiectivele care cer bani peste un an, cer plasamente aproape majoritar în fonduri monetare de investiţii. Pentru cele realizabile peste 3 – 5 ani, componenta de obligaţiuni şi titluri de stat creşte şi apare şi cea în acţiuni, iar ce este peste şapte ani se finanţează bine cu randamentul din acţiuni.

Lecţia „predată” fără milă de criza recentă arată că nimic nu creşte fără întrerupere. Şi oricum, randamentele plasamentelor depinde de momentul în care se află piaţa faţă de ciclul economic clasic, creştere – recesiune.

O proporţie mare de „active de risc va fi alocată în funcţie de preferinţele individuale şi de poziţionarea în ciclul de creştere”, spune Claudiu Cazacu.

Criterii şi detalii importante pentru decizie pot fi apreciate doar de analiştii experimentaţi.

„Bursele dezvoltate sunt într-o fază matură a creşterii, în timp ce bursa din România e uşor defazată în urmă, asta însemnând o rezervă de potenţial mai bună faţă de pieţele mature. Pe de altă parte, în momentele de volatilitate (de preţuri), devin interesante instrumente derivate care permit câştiguri atât din creşterea cât şi din scăderea indicilor de actiuni, ale acţiunilor ori a monedelor. Pieţele sunt acum într-o perioadă de volatilitate scăzută, care este va fi urmată inevitabil de o creştere a fluctuaţiilor pe pieţele financiare”, adaugă Claudiu Cazacu.

Atenţie, însă, derivatele sunt instrumente extrem de riscante, chiar periculoase, dacă se folosesc în scopuri speculative şi nu, în primul rând, de compensare a pierderilor ciclice.

Aceeaşi defazare a pieţei de la Bucureşti de marile burse ale lumii îndeamnă la constituirea unei „ponderi în acţiuni de minim 50% din portofoliu, pentru investitorii defensivi şi chiar de 75% pentru cei care tolerează mai uşor volatilitatea din portofoliu”, este de părere şi Dragoş Dărăbuţ.

Profilul defensiv al unui investitor are de a face tot cu riscul suportabil de acesta, aşa încât să nu ia decizii pripite.

„Aş miza pe o structura diversificată a portofoliului, care să conţină acţiuni din SUA şi UE. Recomand această structură întrucât consider că mai avem în faţă alţi câţiva ani de “bull market” (piaţă în creştere, n.r.). Majorarea dobânzii în SUA, care va avea loc cel mai probabil cândva la jumătatea anului viitor, este un semnal al însănătoşirii economiei americane, întrucât ecartul dintre dobânzile pe termen scurt şi dobânzile pe termen lung va creşte, băncile vor acorda mai multe credite, îşi vor majora marjele operaţionale şi deci şi valoarea companiilor va creşte”, conchide Dragoş Dărăbuţ.

Tradeville este firma de brokeraj care a adus zeci de acţiuni străine celebre la cota Bursei de Valori Bucureşti (BVB). Aici, însă, sunt foarte puţin lichide (sunt greu de găsit la cumpărare şi greu de vândut, în cantităţi la preţuri apropiate de cele dorite). Pe termen lung, astfel de plasamente pot deveni mai profitabile decât altele locale.

Avertisment

Nu este în intenţia mea şi nici a analiştilor citaţi să sugereze luarea unor decizii de investiţii, ca urmare a lecturii celor de mai sus.
Articolele mele despre eventuale soluţii de plasament au rost exclusiv informativ, de repere. Singurii responsabili pentru asumarea unor riscuri sunt aceia care iau deciziile de investiţii.