TRATAMENTUL FRICII: Impozitele mai mici pe câştigurile din fondurile mutuale ar aduce statului venituri mai mari. Dar Guvernul îşi combină nepăsarea pentru economiile noastre cu cea pentru economie

Frica de a pierde bani nu este totuna cu prudenţa de a nu pierde, iar statul ar trebui să încurajeze prudenţa.

Un tratament de stat bun al fricii de a plasa bani în fondurile mutuale este să încurajezi prudenţa cu impozite mai mici sau deloc pe câştigurile din deţinerile pe termen lung.

Administratorii de fonduri mutuale cer şefilor Ministerului Finanţelor  (dinlăuntrul acestuia şi a celor din afară) să aibă bunul simţ de a accepta venituri mai mari la buget din impozite mai mici pe termen lung. 

Dar vor bulibaşele statului să renunţe la mita creşterii salariilor care se evaporă de la o lună la alta prin inflaţia pe care astfel o generează?

Încurajarea fiscală a investițiilor personale în fonduri mutuale de acțiuni și chiar la bursă ar însemna şi prosperitatea companiilor la care lucrăm (adică şi salarii mai bune şi locuri e muncă mai sigure). 

Acestea ar veni la Bursă ca să ceară bani din acumularea de capital, stimulată prin banii strânşi în fondurile mutuale.

CUM SĂ CITEȘTI - Învăţăturile lui Mugur Isărescu: „Bancheri, reputaţia voastră este scăzută pentru că nu vă înţelegeţi clienţii”. Da, dar și dacă bancherii îi înţeleg pe clienţi, la ce le folosește acestora?!

Mi se apleacă atât de tare când aud oficialii vorbind de educaţie financiară, încât era cât pe-aci să ratez ocazia de a vitupera dezinteresul de a o face altfel decât ca instrument de marketing.

Nici o instituţie financiară sau de alt gen nu-şi asumă costurile educaţiei altfel decât ca preţ al creşterii vânzărilor, oricât de sofisticat ar fi modul de a-şi prezenta demersul ca pe unul dezinteresat.

Nu există decât iniţiative timide de a face educaţie financiară, dar nu şi la scară mare şi eficace.

Nu există nici o asociere între bănci sau alte entităţi comerciale financiare care să înţeleagă costul de oportunitate al educaţiei financiare. Altfel spus să cheltuiească sumele necesare ca să se şi simtă rezultatele.

Ei bine, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, le-a dat bancherilor câteva sfaturi preţioase ca să-şi repare reputaţia, că dau de pământ cu ea reţelele sociale şi, în general, opinia publică, inclusiv prin presa, care caută, „vezi doamne”, senzaţionalul.

Presa, e adevărat, „caută ştirea” şi cântă în strună cititorului mai degrabă decât să-l educe. Dar cum presa nu este un instrument. 

Nu ar fi mai bine: un partener de educaţie, la care să se apeleze onest?...

„Învăţăturile lui Mugur Isărescu către fiii lui, bancherii” sunt potrivite cu funcţia. (Deloc întâmplător BNR a şi făcut unele din acele demersuri timide şi nemercantile).

Sfaturile sunt bune pentru bancheri, dar ce citim noi, ceilalţi, în ele?

O ofertă guvernamentală greu de refuzat: 600 de lei „moca” anual, dacă pui 1.200 pe an cu dobandă de 3%, până când copii tăi împlinesc 18 ani. Care-i socoteala?

În marea sa foame de bani, Guvernul este pe cale să lanseze programul „gROwth – Contul individual de economii Junior”, prin care vrea să atragă economiile părinţilor pentru copii.

Un proiect de ordonanţă de urgenţă în acest sens a fost trimis de Comisia Națională de Statistică și Prognoză (CNSP, bună la toate) Consiliului Economic și Social (CES).

Proiectul profită de apetitul popular pentru tot ce e gratis, ignoranța populară în materie de economisire și investiții personale și lansează oferta uluitoare a Guvernului de a vira 600 de lei anual în contul individual de economii al copilului dumneavoastră, dacă găsește acolo alți 1.200 de lei deja economisiți.

Sună fabulos: tu strângi 1.200 de lei și statul îți mai adaugă încă jumătate pe atât, anual.

În total vei  aduna 1.836 de lei pe an, sau mai mult dacă depui mai mult  (prima statului este fixă), pe care nu-i vei putea lua înapoi mai devreme decât dacă ți se îmbolnăvește grav copilul.

Dacă se va concretiza, oferta ar fi greu de egalat de altceva, dar ascunde și o anume perversitate în detalii ca acestea:

• nimeni nu-ți dă bani moca,
• banii strânși cu dobândă cu tot pot fi accesați doar când copilul împlinește 18 ani,
• dobânda se pare că nu se schimbă, pe tot parcursul perioadei de economisire.

Care era perversitatea ofertei? În final, că atunci când vor fi maturi, copii pentru care statul dă bani aparent gratis, îi vor plăti cu vârf și îndesat prin impozitele cu care să se plătească noile împrumuturi.

Mai întâi, însă, trebuie cercetată, atractivitatea indiscutabilă a proiectului...

Băgați de seamă pe ce lume trăiți: Vin CRONICILE marilor voastre speranțe - Spun care sunt şansele

Publicaţia de jurnalism de politici publice CursDeGuvernare.ro îşi va dobândi în aceasta săptămână varianta sa trimestrială print, deci de lux, și mai profundă,  care vă va spune ce șanse au speranțele voastre să se împlinească și ce ar mai trebui pentru asta.

Citiți aici cu ce...

Vin CRONICILE! 

Doar mare atenție la cum vă chivernisiți banii. Crizele au prostul obicei să surprindă

Nu mai ratez șansa de a mă ține de cuvânt și a vă ține la curent cu ce se mai întâmplă cu banii noștrii.

O statistică mi-a adus aminte de...cum era vorba aia... „Creștere economică sub 7% ăn China înseamnă recesiune în restul lumii”. Nu-i așa?

Vedeți în:

Economia Chinei a încetinit la cel mai redus ritm de după criza globală. Grijile restului lumii

Oferta meschină de titluri de stat pentru populaţie: MFP cere blocarea investiţiei pe cinci ani

O formă de protest civic ar fi ca fiecare român major şi responsabil să sufoce sucursalele Trezoreriei statului cu cereri de doar câte un titlu de stat de un  leu.

Ar fi un răspuns pe măsura meschinăriei aşa zisei acţiuni de creştere a interesului românilor pentru investiţii personale, prin oferta de titluri de stat de valoare nominalăde 1 leu.

Dobânda ar fi bună, 5% şi este neimpozabilă, dar plasamentul este dezavantajos, pentru că titlurile nu pot fi răscumpărate înaintea scadenţei de peste 5 ani, nu sunt transmisibile şi nu pot fi tranzacţionate la bursă.

Ar însemna să ne blocăm banii pentru 5 ani, vreme în care dobânda de 5% să nu mai rămână la fel de avantajoasă, având în vedere deteriorarea echilibrelor bugetare ale României în creştere.

Costul la care se va împrumuta statul va crește din cauza prostului management al finanțelor publice din ultimii doi ani (și care va continua câtă vreme vom avea un guvern și un dragnea la cârma lui).

Şi ca urmare, între timp, vor apărea alternative mai profitabile, fie şi numai legate de împrumuturile statului.

Fără ca acestea să echivaleze cu blocarea banilor.

Oferta a început vineri 15 iunie şi va dura până în 6 iulie.

Un prim ministru SPERJUR!

Cum procedăm?

Nu e de ajuns doar (link cu detaliile):

Klaus Iohannis: Solicit public demisia Vioricăi Dăncilă, nu face față funcției de premier, guvernul a ajuns o vulnerabilitate pentru România

Să aveți Înviere!

Și numai atât și e Bine, nu?!

CUM CITEŞTI: „Putirința Guvernatorului, față cu scrisoarea lui Dragnea”. Săracii plătesc întodeauna mai mult cu salarii mai mari. Pentru aceeaşi marfă

„Ce poţi să faci în ţara asta!”, a spus guvernatorul retoric la telefon...

Cuiva, era prin ’92, eram la primul meu interviu cu Mugur Isărescu, tocmai îl sunase cineva şi-am întrerupt discuţia.

Eram febril, tocmai mă întorsesem de la ucenicia de la Reuters şi uite, deja luam interviu guvernatorului Băncii Naţionale a României.

În prima mea lună de străinătate, taman la Reuters, prin Londra, dacă nu mă-nşel, tocmai mă prinsesem că un guvernator de bancă naţională este mai important decât un preşedinte de ţară, căci în mâna lui se strânge toată puterea ţării aceleia, prin monedă.

Şi asta îmi transmitea „El” mie, indirect, că nu are ce să facă??!!

Şi asta a vrut să ne spună şi ieri?, încercând (cam confuz  pentru bietul de mine jurnalist) să argumenteze de ce consiliul de administraţie al BNR a lăsat dobânda de la care pleacă toate creditele ţării la 2,25%, când inflaţia este mai mult decât dublă.

Să mă simt mai rău ca în '92 - '94, când scriam „Banii bolnavi scot de pe piaţă banii sănătoşi”?!

#banidestepti din DIVIDENDE 2018 şi din lăcomia Statului. TOPUL randamentelor şi TEHNICA ÎNCASĂRII

Am stabilit, de vreun an deja, că unul din modurile cele mai sigure de a-ţi începe experienţa la Bursă este să cumperi acţiuni atât cât să încasezi dividendele companiilor respective.

Oricum, te-ai prins că băncile te jecmănesc de profitul pe care îl fac cu banii tăi, dând credite la dobânzi de cel puţin 10 ORI mai mari decât cele pe care ţi le oferă la depozite. (Mai vorbim noi!....)

Ai înţeles deja că a o atitudine mai responsabilă faţă de #baniitai dacă îi pui la crescut în fondurile mutuale care se potrivesc scopurilor tale şi toleranţei tale la risc.

Ar fi momentul SĂ FACI CEVA, nu?! Mai ai o şansă anul ăsta: Sezonul dividendelor este în toi, încă.

Cumperi acţiunile acum, sau în orice caz suficient de devreme ca să primeşti dreptul la dividende.

Adică să fii înscris în registrul acţionarilor companiei respective la „data înregistrării”. Asta înseamnă: cu trei zile lucrătoare mai înainte, în data „cu dividend”.

„Ultima zi” - îi spun analiştii de la Prime Transaction în tabelul de mai jos, în care fac Topul randamentelor la dividendele pe care le oferă cele mai tranzacţionate acţiuni de la Bursa de Valori Bucureşti (BVB)

Vinzi în ziua imediat următoare, „data ex dividend”, sau fără dividend, așa cum va face majoritatea celor pe care nu îi interesează decât dividendul - un ban sigur.

Aşa vei putea primi dividendele, din care vei scădea comisionul brokerului şi tot vei primi de zeci de ori mai mult decât îţi dă o bancă pe aceeaşi perioadă pe care ţi-ai blocat banii. 

Este destul de simplu şi grija că ai putea pierde este prea mică, pentru a te împiedica.

Ca să scapi de orice grijă, ar trebui să cumperi exact în ziua „cu dividend” şi să vinzi exact a doua zi.

Detalii și o selecție a celor mai mari randamente:

CUM ÎL CITEŞTI pe ISĂRESCU: Valoarea banului tău şi POLITICA BERBECULUI de dat cu capul în zid

Conducerea BNR toată a fost
invitată joi în Senat
să explice de unde vine inflația.
Întâlnirea a fost boicotată
de senatorii de guvernământ

Se mai îndoieşte cineva că boporul român este bleg („dintre care eu sunt cel dintâi”)?

Fiţi niţel atenţi, vă rog, că vine mai jos şi LINKUL. 

Care a fost rostul marii confruntări (jumi financiară , dar mai mult juma politică) din aproape Comisia economică a Senatului de ieri?

Păi care alta decât ca boporul de milioane de mici oportunişti români să zică uite: Dragnea ne dă bani, iar Isărescu ne stoarce la inflație?!

De-geaba a demonstrat Guvernatorul Isărescu că fără o politică fiscală şi economică puternică şi coerentă, BNR nu va avea încotro decât să crească dobânda sa de referinţă pentru bănci şi să o lase mai moale cu  protejarea cursului leului!

Că nu poţi „da ca berbecul cu capul în zid” la Madam Economia de Piaţă, că asta te loveşte mai rău decât coada crocodilului:

Crești cererea de cumpărături prin salarii (discreţionare) la bugetari şi (minime obligatorii) la privaţi?

Bine, zice Madam, să văd banii!  De unde îi ai şi ce valoare mai au ei când te împrumuţi ca tontu'  ca să le plăteşti pe acele salarii!

Păi, dacă ai mai mulți bani nu se cuvine să îți cer și eu mai mult? zice Madam.

Păi daca ai lei mai mulți, eu as fi fraier să nu-ți cer și eu mai mulți? zice Euro.

Păi dacă vrei mai mulți bani și nu îi ai, nici nu poți să îi faci, nu trebuie să plătești mai multă dobândă dacă te împrumuți și eu nu avem încredere în tine? zic ăi de dau banii Guvernului României.

Ce crezi?
Milenara sete de salarii mai mari chiar scuză orice?? Recunosc, este legitimă - şi mie îmi place, ce să fac, trebuie să mănânc azi, dar dacă mă gândesc mai bine, nu-mi convine să plătesc mai mult. (Lasă că pe mine patronul mă plătește din câți bani fac, nu din cât promit politicienii)

Lasă că nu Banca Națională face inflația, zice Madam.  „Nu le el „este banii”?!”, zice boporul.

Şi vine Musiu Suspendatu' de Puşcărie Liviu Dragnea şi explică - chipurile, de ce senatorii partidelor de guvernământ au lipsit de la Comisia în cauză : „Știau ei ceva”.

Ce știau, că Guvi nu o să le răspundă cu „altă întrebare”? Și că dacă va avea vreunul curajul să-l întrebe ceva, chiar îi va răspunde cu argumente distrigutoare pentru coarnele lor de berbeci?

Şi chiar să le facă de râs analfabetismul și iresponsabilitatea lor față de finanțele naționale, de reprezentanţi pârâţi  ai boporului votant anapoda ?

Nu?
Bine, atunci, luați de aici (de mai jos) o cronică jurnalistică ca la carte a evenimentului senatorial de ieri și să lăsăm pamfletul să se odihnească.

(Și Iartă-mă Popor român, că tot te iubesc)

Cât ai pierde dacă s-ar împlini visul Olguţei. Te-au furat cu aritmetica. Nu te opri, orice ar fi: Economiseşte / investeşte pentru pensie

„A  NU avea pensie privată înseamnă să pierzi o treime din venitul la pensie”, scrie Cristi Tudorescu, un consultant valabil, pentru care a cărui seriozitate profesională pledez.

Meseriaşul ne aminteşte că sistemul fondurilor de pensii private obligatorii  (Pilonul II) „a fost gândit încă de la început pentru a asigura circa 15-20% venit de înlocuire la vârsta pensionării, pe fondul deteriorării situației Pilonului I”, al pensiilor de stat.

Meseriașul  ne aminteşte pe bună dreptate proporţiile, căci le-am uitat.

Noi ca noi, că poate le ştiam, dar Lia Olguţa Vasilescu, ministrul „muncii şi justiţiei sociale” nici nu vrea să ştie.

O ţine langa, visul Olguţei e să fie opţional Pilonul II. Păi de aceea a fost conceput ca obligatoriu, că puţini sunt în stare să pună un ban la dospit deoparte  pentru pensie, din proprie iniţiativă

„Nimeni nu are pretenția ca pensia din Pilonul II să înlocuiască pensia de stat; ea a fost gândită ca o completare la sistemul existent. Așadar, orice discurs de tipul “pensia privată este mai mică decât cea oferită de stat” ar fi unul tendențios, menit să denatureze scopul creării sistemului privat de administrare a pensiilor”, scrie Cristi Tudorescu, într-un articol pe contributors.ro.

Mai rău:

„A nu avea pensie administrată privat înseamnă să pierzi o treime din venitul tău la pensionare, rămânând dependent doar de pensia oferită de stat. Există aici capcana de a crede că odată comasat Pilonul II cu Pilonul I, prin cine știe ce mijloace sau decizii, statul ar putea asigura acel 45% compus din cele două”, spune meseriaşul Cristi.

Ce minciună guvernamentală!

Cine crede că I + II este mai mult „pierde din vedere ineficiența statului, care nu multiplică acei bani așa cum o face fondul privat de pensii, unde acumulezi pentru tine, pe numele tău, timp de câteva decenii”.

„Pilonul II opțional? Noua capcană întinsă de discursul guvernamental”, spune meseriaşul Cristi Tudorescu.

Toată lumea serioasă din toată lumea face calcule în câtă vreme sistemele de pensii de stat din majoritatea ţărilor vor colapsa.

Mai puţin Norvegia, ai cărei oameni de stat adevăraţi au făcut fond de investiţii ca să plătească pensiile - îi zice fond suveran - dar asta este altă poveste.

Meseriașul te întreabă:

Câți bani îți ia statul 
de acum și până la vârsta ta de pensionare, 
prin scăderea cotei virate la pensia privată?

Îţi spune el...

Declarația 600 în versiunea „7 în1”, prezentată de Ministerul Finanțelor într-un document, „greu de găsit” ulterior. Iată ce conținea

Ministerul Finanțelor Publice (MFP) nu-și îndeplinise, încă, vineri dimineața, promisiunea de a reglementa problema declarației fiscale, veche de la instalarea noului guvern și întărită, joi, de noi asigurări ale primului ministru Viorica Dăncilă.

Totuși, MFP explică printr-un document informativ în ce va consta înlocuirea mult contestatei Declarații 600 cu una, unică, prin care se vor cumula  7 declaraţii fiscale, și anume:

• D200 - veniturile realizate din România
• D201 - veniturile realizate din străinătate
• D220 - venitul estimat/norma de venit
• D221 - norme de venit- agricultură
• D600 - venitul baza pentru CAS
• D604 - stabilire CASS persoane fara venit
• D605 - stopare CASS persoane fara venit

Iată ce conținea „docomentul”

Model pentru unii potentaţi români: Cel mai bogat turc îşi negociază datorii de 7 miliarde USD cu 5 bănci

Murat Ulker, cel mai bogat om din Turcia, a anunţat miercuri că s-a întâlnit cu şefii a cinci mari bănci pentru a renegocia datorii în valoare de şapte miliarde de dolari, informează Bloomberg, citată de Agerpres.

Ulker - nu vă sună cunoscut?  Compania lui Murat, Yildiz Holding, produce biscuiţii Ulker, cunoscuți și în România.

Mulți  din panificația română vor zice imediat: păi cum să concurezi cu ăsta?!

Poate cu productivitate? Şi cu o politică inteligentă, nu jmecheră? Cu o vamă atentă? Cu un FISC performant?

Alte detalii...

Și acum, CUM? Cum poți să faci #banidestepti în SEZONUL DIVIDENDELOR? Cele mai simple câștiguri la Bursă

Cum poți să faci #banidestepti în SEZONUL DIVIDENDELOR?

Este nedrept să spui că e ridicol cine se plânge de dobânzile mici de la depozitele bancare.

Poate îi este frică omului de risc. O fi auzit el de fonduri mutuale, sau de bursă, dar îi este frică. Parcă te poți lupta cu frica?!

Ce contează că riscul este adeseori doar o sperietoare? Ca să-ți folosească băncile banii, MOCA.

Uite, de-un exemplu, cazul investiției penru dividendele care au devenit, practic garantate, din cauza lăcomiei de bani a guvernului.

Sezonul anual al dividendelor la Bursa de Valori București (BVB) a devenit un festival al câștigurilor fără mare efort, chiar și pentru  începători, datorită foamei  de bani și disperării Guvernului Român de a plăti salariile prostituției politice.

Rezultă randamente ale dividendelor și de peste zece de ori mai mari decât amărâtele dobânzi la depozitele bancare.

Iar riscul este microcopic.

Este simplu: 

Guvernul a impus companiilor mari și mici la care este acționar majoritar să dea dividende cu „cel puțin” 90% din profiturile nete ale acestora.

Profiturile unor coloși ca Romgaz (simbol bursier SNG), Transgaz (TGN) sau Nuclearelectrica (SNN), se cunosc.

Este simplu de calculat dividendul brut (neimpozitat) pe fiecare acțiune cumpăată.

Și...

Ai sau vrei să ai o firmă? Ia de aici: „De ce eșuează companiile? 10 greșeli și 100 de soluții”

„Mediul de afaceri din România s-a perfecţionat în procesul distrugerii creative: întreruperea activităţii unei companii şi transferul afacerii pe numele altei firme au devenit un sport naţional”.

Este doar unul din fenomenele de care să vă feriți. Așa scrie analistul Iancu Guda în prefaţa cărţii sale,  „De ce eşuează companiile? 10 greşeli şi 100 de soluţii”, recent apărută la Editura Publica.

Recomand cartea. Citiți-o. Este menită să transforme eșecul altora într-o metodă de corecție pentru ei și pentru ceilalți.

Este scrisă într-un limbaj simplu și pe înțelesul tuturor, după 10 ani de experiență. 

Abia aștept să mă inspir din ea. 

Iancu Guda este un analist speclializat în managementul riscului de credit, fără de care mie unuia mi-ar fi mult mai greu să îmi scriu articolele mele istețe.

Scumpirea RCA: Vezi cât de mult diferă polița ta de tarifele de referință abia publicate de ASF

ASF zice că s-au scumpit poliţele RCA doar cu 9%, pentru tine, persoană fizică, iar pentru juridice cu 11%.

ASF este Autoritatea de Supraveghere Financiară, cum să n-o crezi? Dar scumpirile sunt calculate de ASF ca medie ponderată pe toate firmele de asigurare şi pe toate vârstele de clienţi, etc.

Şoferii care sunt plasaţi în clasa maximă de bonus (B8) primesc o reducere de 50% a tarifului de primă RCA, faţă de 32% cât era prevăzut de reglementările anterioare, spune Autoritatea.

Ce mai spune? Unde intri tu cu maşina ta în medie?

Și acum, ce?! Dobânzile la credite cresc spre 15%. BNR a lăsat cursul „flexibil” - Băncile vor 4,70 lei /euro. Ce să mai facem? Un senator propune maxima perversitate de stat: Mercurialul

Am fost nevoit să fac prin noiembrie un credit, nu prea mare, și, evident, am preferat să nu ipotechez nimic, să nu aduc nici o garanție.

Credeam că sunt eu destul de priceput ca să cer dobândă fixă,  dar cred că, încă de atunci, nici o bancă nu mai dădea credite negarantate decât la dobândă fixă.

Este ușor de suspectat că bancherii se acoperă cumva pentru riscul viitoarelor creșteri de dobândă, prevăzute de toată lumea.

Și nici nu merită, deocamdată, să mai verific cât de mult umflă bancherii dobânda fixă - căci e chestiune de calcul de risc și de ipoteze. Riscul lor, adicătelea....

Există, însă, viaţă, şi în  creşterea dobânzilor şi cu leul în depreciere tot mai lax supravhegheată de BNR.