CUM CITEŞTI: „Putirința Guvernatorului, față cu scrisoarea lui Dragnea”. Săracii plătesc întodeauna mai mult cu salarii mai mari. Pentru aceeaşi marfă

„Ce poţi să faci în ţara asta!”, a spus guvernatorul retoric la telefon...

Cuiva, era prin ’92, eram la primul meu interviu cu Mugur Isărescu, tocmai îl sunase cineva şi-am întrerupt discuţia.

Eram febril, tocmai mă întorsesem de la ucenicia de la Reuters şi uite, deja luam interviu guvernatorului Băncii Naţionale a României.

În prima mea lună de străinătate, taman la Reuters, prin Londra, dacă nu mă-nşel, tocmai mă prinsesem că un guvernator de bancă naţională este mai important decât un preşedinte de ţară, căci în mâna lui se strânge toată puterea ţării aceleia, prin monedă.

Şi asta îmi transmitea „El” mie, indirect, că nu are ce să facă??!!

Şi asta a vrut să ne spună şi ieri?, încercând (cam confuz  pentru bietul de mine jurnalist) să argumenteze de ce consiliul de administraţie al BNR a lăsat dobânda de la care pleacă toate creditele ţării la 2,25%, când inflaţia este mai mult decât dublă.

Să mă simt mai rău ca în '92 - '94, când scriam „Banii bolnavi scot de pe piaţă banii sănătoşi”?!

Scriam de zor, ca şi acum, despre mizeria economică (şi nu numai) a ţării mele şi cel mai puternic om din ţară – credeam eu, asta îmi spunea?!

Vreo câţiva ani am refuzat instinctiv să înţeleg ce însemna vorba Guvernatorului, pentru care ne întrerupseserăm discuţia.

A venit şi al doilea interviu, şi al treilea, am câştigat şi un pariu pe-un leu cu Guvi, prin ’97, pe cursul leului. că nici nu  era greu să constaţi că leul se deprecia liniar, doar trăgeai o linie pe grafic… Nici acum nu mi-a dat leul, o fi uitat.

Întretimp am învăţat să mă prefac frumos că sunt matur şi mi-am zis că nu ştiu eu ce concesii trebuie să facă el, Guvernatorul ca să aibă grijă de leu, de care îi e atât de drag…

Ar putea să poarte o corespondenţă chiar şi cu infractorii, dacă printr-o întorsătură ruşinoasă a istoriei, unul dintre ei ajunge şef de aleşi ai ţării.

Lui Mugur Isărescu îi place istoria, este demult pasionat de ciclurile istorice.

Surpriza de ieri cu dobânda de politică monetară a fost istorică, după cum este fiecare clipă din aceşti ani, iar noi blegii nu ne prindem, nu ne dăm seama deloc.

Dobânda şi inflaţia! Banii cu dobândă sub inflaţie sunt bolnavi și scot  de pe piață banii sănătoși, care vin din muncă cinstită și inteligentă! Asta spuneam acum 20 și ceva de ani.

Asta se întâmplă şi acum.

Pentru detalii tehnice citiţi asta:

Decizia pe dobândă a BNR: de la ”amânare sub presiuni politice” la argumentele guvernatorului

Eu să mai spun că titlul meu din '92 - '93 se inspirase din legea economistului şi comerciantului Sit Thomas Gresham, de pe la anul 1550 şi ceva, care zice că banii vechi scot de pe piaţă banii noi.
Pe vremea aia, lira chiar era sterlină, pentru că avea greutatea în aur promisă de funcţionarii majestăţii sale.
Asta la emisiune.

Oamenii însă nu făceau plăţile decât cu lire vechi, după ce mai pileau de aurul celor noi. Gresham m-a ajutat să înţeleg inflaţia şi pe mine după vreo 400 de ani.

Dar Guvernatorul ştie asta. 

Ce facem, domnule Guvernator? 

Ne apucăm să scriem cartea aia, pe care mi-aţi promis că o scriem împreună, sau mai aveţi ceva de făcut prin ţara asta?