Un proiect de ordonanţă de urgenţă în acest sens a fost trimis de Comisia Națională de Statistică și Prognoză (CNSP, bună la toate) Consiliului Economic și Social (CES).
Proiectul profită de apetitul popular pentru tot ce e gratis, ignoranța populară în materie de economisire și investiții personale și lansează oferta uluitoare a Guvernului de a vira 600 de lei anual în contul individual de economii al copilului dumneavoastră, dacă găsește acolo alți 1.200 de lei deja economisiți.
Sună fabulos: tu strângi 1.200 de lei și statul îți mai adaugă încă jumătate pe atât, anual.
În total vei aduna 1.836 de lei pe an, sau mai mult dacă depui mai mult (prima statului este fixă), pe care nu-i vei putea lua înapoi mai devreme decât dacă ți se îmbolnăvește grav copilul.
Dacă se va concretiza, oferta ar fi greu de egalat de altceva, dar ascunde și o anume perversitate în detalii ca acestea:
- nimeni nu-ți dă bani moca,
- banii strânși cu dobândă cu tot pot fi accesați doar când copilul împlinește 18 ani,
- dobânda se pare că nu se schimbă, pe tot parcursul perioadei de economisire.
Mai întâi, însă, trebuie cercetată, atractivitatea indiscutabilă a proiectului...
Pentru cei ai căror copii mai au cel mult trei ani până la majorat oferta este imposibil de refuzat: 1.800 de lei bani gratis de la stat sunt aici, gata!
Pentru cei care au copii abia născuți, însă, ehei!... în 18 ani vor încăpea sigur două recesiuni, iar în recesiune comportamentul statului devine impredictibil (doar era cât pe-aci să reducă până și pensiile în ultima recesiune).
Statul încearcă să profite de pasivitatea populară care a făcut ca volumul depozitelor bancare să crească în ciuda menținerii dobânzilor la acestea la niveluri reduse.
Ca să nu mai vorbim de ignoranța în materii de investiții personale.
Înainte de asta, să repetăm prevederile proiectului:
- Deschiderea automată la Trezoreria statului a câte unui cont pe numele fiecare copil minor, până în decembrie 2018.
- Părinții ar trebui să acumuleze cel puțin 1.200 de lei pe an, pentru ca statul să adauge în cont o alocație anuală de 600 de lei.
- Contul va fi remunerat cu o dobândă de 3% pe an, iar textul documentului nu precizează dacă aceasta mai poate fi schimbată.
- Economiile acumulate nu vor putea fi retrase decât atunci când copilul va împlini 18 ani, dată la care se va calcula și dobânda. Cazurile de forță majoră sunt cele de boală cu pericol de deces.
- Sumele depuse anual în cont nu vor putea depăși un plafon maxim reprezentând echivalentul în lei a valorii de 100.000 euro.
Dobândă fixă pe 18 ani?
Chiar dacă este una dintre cele mai mari de pe piață în acest moment, dobânda s-ar putea dovedi prea mică, dacă nu va fi ajustată.
În 18 ani ar putea intra două cicluri economice, cu perioade de creştere şi recesiune în care fluctuaţia dobânzilor ar putea duce la o medie mai mare de 3% prețul banilor, pe care îi împrumutați statului.
Dobânda medie la depozitele pe un an este de 2,11%, potrivit Conso.ro și ea este în creștere, pentru că politica monetară a BNR o stimulează prin instrumentele sale.
În prezent ținta de inflație a Băncii Naționale este de 3,5%, iar dobânda de referinţă este de 2,5%, peste care băncile ar trebui să adauge propria marjă de atractivitate, conform politicii băncii centrale de stimulare a creșterea dobânzii la depozite.
Banii moca nu se găsesc pe piață. Dar ce spune piața?
Fiu-meu îmi spune, de pildă, că nimic nu e gratis pe internetul, preţul eşti chiar tu. Cam aşa şi cu oferta de nerefuzat a statului.
Cei 600 de lei „primă” reprezintă un cost suplimentar față de dobânda promisă de 3% al împrumutului pe care, de fapt, guvernul îl face prin atragerea economiilor părinţilor.
Veţi vedea de ce ia 1.200 de la tine şi îţi promite că-ţi dă în plus 600, cândva, la sfârşitul perioadei.
Altfel, statului nu i-ar conveni mai mult să încurajeze părinţii economisitori pe această cale, mai degrabă decât prin emisiuni de obligațiuni, care ar trebui să țină seama de dobânzile de pe piață (5% pe an la prima emisiune cu scadenșa la 5 ani și respectiv 4,5% la a doua, cu scadența de 3 ani).
Așa... cine să compare ce și cu ce pe 18 ani? Nimeni nu-ți mai dă bani ca să-i imprumuți bani, decât statul, cu dificultăți, la sistemelde economisire- investiție în locuințe.
Spuneam că statul profită și de ignoranța cetățenilor săi.
Nici nu e greu, cum ai putea să estimezi cel mai bun plasament și „doar”, să zicem pe 10 ani?!
Despre depozitele bancare pe o asemenea perioadă nici nu poate fi vorba, iar administratorii de fonduri mutuale nu uită să avertizeze că randamentele trecute nu sunt garanții pentru cele viitoare.
Cum să fie?!
6.000 de lei moca în 10 ani plus 3% dobândă la 12.000 de lei? Unde să mai găsești așa ceva?
Altfel spus, unde mai obții un câștig de 600x10 ani + 360 de lei dobânda = 6.360 de lei la un plasament de 1.200 x 10 ani, adică un randament total de 53%??
Ce fel de fraier o fi statul ăsta? (Nu e deloc fraier, veți vede la final).
Ar fi nevoie de un randament anual anual de 10% la o investiție pe piață de 1.200 de lei anual pentru a se obține un randament superior (59%) cu reinvestirea anuală a câștigului.
Avem așa ceva pe piață, putem construi un portofoliu de plasamente fără mari griji cu un astfel de randament mediu anual.
Cine știe cunoaște: în perioadele de recesiune statele conduse iresponsabil, așa ca al nostru, se împrumută la dobânzi mult peste cele de piață. Așa s-a întâmplat și în cea mai recentă criză.
Atunci, fondurile de investiții mutuale care plasează mai ales în titluri de stat prosperă, așa cum a fost cazul și fondurilor românești de profil (de instrumente cu venit fix).
Pe de altă parte, în perioadele de creștere economică prosperă fondurile cu plasamente mai ales în acțiuni.
Și mai există fonduri care își echilibrează portofoliile în funcție de ciclul economic (fondurile multi active), între anumite proporții.
Altele, „cu capital garantat, își mută cea mai mare parte a banilor din acțiuni în obligațiuni, când vin vremerile grele și vice versa, când vremurile sunt bune.
Iată, un tabel cu datele Asociației Administratorilor de Fonduri:
Se pare că am putea avea un randament mediu de 10% anual, cu o structură potrivită de plasament.
Iar statul nu este fraier de loc. Acum se împrumută cu 5% pe an la scadență de 10 ani, DAR SE ÎMPRUMUTĂ ÎN FIECARE AN.
Așa, ia de la 100.000 de copii câte 1.200 de lei în fiecare an, le dă înapoi jumătate și împrumută 6.000, cu costuri mult mai mici. Ce contează de unde va pune în fiecare cont câte 18.360 de lei, peste 10 ani?!
Peste 10 ani va fi alt guvern, altă poveste...
Greșesc undeva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu