ZF a SPUS! "Această carte ar trebui să ajungă un bestseller. Un eveniment editorial".

Cartea „Jocurile privatizării“  a atras atenţia Ziarului Financiar, despre care spune că „ar trebui să ajungă un bestseller” şi că este „Un eveniment editorial”.

Articolul a apărut în avanpremierea lansării oficiale a cărţii la Bookfest, sâmbătă.

„Jocurile privatizării, secretele bursei, secretele privatizării, bursa, infiinţarea bursei. Toate sunt subiecte incitante, despre care lumea vrea să afle, mai ales că par/ chiar sunt extrem de complicate pentru omul de rând, greu de înţeles, învăluite într-o aură de mister. Încearcă să înlăture ceva din mister, în această carte, Adrian N. Ionescu”, scrie Ziarul Financiar.

Ziarul Financiar citează consistent şi relevant din carte, cum povesteşte anii de reînfiinţare a Bursei de Valori Bucureşti (BVB),... „care mai durează şi acum (reînfiinţarea), dacă nu s-o fi oprit”.

„Povestea acestor 20 de ani este narată din mărturiile mai multor meseriaşi esenţiali pentru piaţă, dintre care vreo trei au fost preşedinţi ai Bursei.
Plină de acţiune şi suculentă în dezvăluiri, Cartea se cheamă «Jocurile Privatizării», pentru că, din nefericire, puternicii acelor ani au decis că Bursa nu  poate fi decât anexa privatizării şi nu regina economiei.

Apariţia cărţii este meritul unui editor devotat meseriei lui, Costel Postolache, care îşi asumă riscurile meseriei, ca să se bucure de evenimentul editorial şi să bucure.”

Mai departe, Ziarul Financiar face  autorului Jocurilor privatizării un portret concis şi relevator cum nu i-ar fi reuşit nici lui însuşi.


Ziarul Financiar a spus:
„E jurnalist, şi-a început cariera în 1990.

A scris despre dobânzile real negative ale creditelor de la începutul anilor 90, cu care şi-au clădit unii imperii („Banii bolnavi scot de pe piaţă banii sănătoşi”, în România Liberă).

A scris despre rostul privatizarii pe un dolar şi despre incapacitatea guvernelor de a fi buni vânzători („Guvernul Romaniei este FMI”, România liberă).

A scris că privatizările energetice „de nevoie şi în pripă” din anii 2000 sunt preţul pentru politica de tergiversare din anii 90 (Jurnalul National).

A plecat din presă de 3 ori şi s-a întors de 30 de ori, cum spune el însuşi.

S-a specializat în fonduri de investiţii şi finanţe personale. Refuză să fie numit analist, sau să citeze, generic şi impersonal, „analişti”, pentru că a fost analist şi într-o bancă şi într-o firmă de  brokeraj.

Se consideră încă inginer, spune că este jurnalist de rând şi nu şef de jurnalişti. Din această calitate a participat la construcţia multora dintre pieţele financiare ale României.”