Sindromul IZMENELOR – Cum să facem să profităm fiecare de „banii mocaˮ ai UE, atât cât o mai exista aceasta?

Un jurnalist veritabil. Anca Grădinaru

„Noi, jurnaliștii, trebuie să le explicăm oamenilor până la epuizare (s.m.), că este vital pentru viitorul acestei țări să atragem banii europeni programați deja pentru 2014-2020, peste 35  de miliarde de euro. Că poate sunt ultimiiˮ, scrie Anca Grădinaru, într-un editorial postat în Biziday.ro.

Paragraful acesta m-a încântat.

Este excelent când poți cunoaște un jurnalist veritabil, atât cât îți dă voie acesta să îl cunoști, doar din ce scrie. Pe jurnalista Anca Grădinaru, de la Europa FM, nu am avut  ocazia să o cunosc personal, n-o știu decât din ceea ce aud la radio și din ceea ce deduc că face la acest post de radio bun.

Face bine. Este mai mult decât reconfortant să știi că meseriașii veritabili își fac treaba bine în țara asta.

Acum Anca Grădinaru a scris un editorial la Biziday. Este o sinteză, mai degrabă.

Să nu ratăm ultima șansă! Istoria nu mai e de partea noastră

Ce spune doamna Anca Grădinaru în articol? Pe scurt, că românii ar trebui să se trezească, în al doisprezecelea ceas. 

Ca la Mărășești, în primul război mondial, când surprinși de un atac al inamicului, românii au respins atacul și au contra-atacat, chit că erau în izmene.

Este un sindrom românesc -  acesta SINDROMUL IZMENELOR. Din diferite motive, românii se relaxează, nu le mai pasă că sunt în război, în război sunt de când se știu, inclusiv cu conducătorii lor.

Când și când, câte o tragedie („Mărășeștiˮ „Colectivˮ) îi scoate pe români din amorțeală. Acum urmează altă tragedie. Săriți!

Ieșiți din amorțeală și stați departe de ea.

Textul Ancăi Grădinaru m-a încântat, pentru că am putut simți în scrisul ei devotamentul jurnalistului. Uite, mi-am zis, mai există jurnaliști devotați meseriei lor, adică nu doar buni profesioniști. Ca să nu zic patrioți.

Jurnalistul nu spune explicit cum să facem să profităm fiecare de „banii mocaˮ ai UE, atât cât o mai exista aceasta. Chit că este o sinteză scrisă pe alocuri ca un articol de opinie, jurnalistul își reprimă la timp declamația.

Spune printre rânduri, invocand fapte, ca românii trebuie să reacționeze  și să nu mai accepte lideri pușcăriabili. Cum să reacționeze? Fiecare cum poate, cât poate. În izmene, dacă altel nu se poate.

Mai întâi, însă, fiecare să petreacă măcar câteva ore pe săptămână pentru o cauză din care nu câștigă nimic, nu imediat. Să meargă la cea mai apropiată formă asociativă, la asociația de proprietari de bloc, de pildă , și să facă o treabă bună acolo, dezinteresat.

Să convingă conducerea asociației aceleia să se implice inclusiv într-o campanie de presiune socială pentru ca autoritățile să lucreze și să se absoarbă mai bine fondurile europene.

Pare caraghios? Cine zice ăla e.

Citiți singuri:
.

Să nu ratăm ultima șansă! Istoria nu mai e de partea noastră