M-am abtinut să răspund, pentru ca eu nu sunt bleg, eu nu accept sa pierd bani din cauză că niște bugetari (inclusiv magistratii, ca doar ăștia nu or fi fiind niște animale exotice. Oricine are salariul plătit de stat este bugetar). Nu vă spun acum ce fac dacă nu accept....
Cei 3,5 euro cenți (mai exact 3,5526 eurocenți) rezultă din raportul despăgubirilor la care statul român a fost obligat de CEDO într-un singur dosar privind victimele Revoluției din 1989.
CEDO a obligat statul român la plata a câte 15.000 de euro pentru 45 de familii ale victimelor Revoluţiei, scrie Agerpres.
Care e scoteala?
Păi 15.000 x 45 = 675.000, împărțit la 19 milioane („cu bătaie”) fac atât, 0,0355263157894737 eurocenți, fără TVA! (SIC!). Dar și fără dobânda la care se va împrumuta statul ca să capete banii (PE BUNE!).
Plata acestor despăgubiri este efectul faptului că justiția română nu face dreptate.
Astfel că, dacă nu facem nimic, români con-cetățeni, vom plăti tot noi despăgubirile, pe multiple căi.
Adică, așa cum am mai spus... Vom scoate bani din buzunar ca să nu se facă dreptate. Nici de acum încolo:
Iată știrea Agerpres:
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis marţi că statul român este obligat să plătească despăgubiri de câte 15.000 de euro unui număr de 45 de familii din România care au reclamat absenţa unei anchete efective cu privire la reprimarea violentă a manifestaţiilor împotriva regimului comunist care au avut loc în decembrie 1989, potrivit unui comunicat postat pe site-ul CEDO.
Conform deciziei CEDO în cazul „Ecaterina Mirea şi alţii versus România”, statul român este vinovat de încălcarea, pe motive procedurale, a articolului 2 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului. Decizia a fost adoptată cu şase voturi pentru şi unul împotrivă. Potrivit hotărârii instanţei de la Strasbourg, cele 45 de familii vor primi câte 15.000 de euro drept despăgubiri pentru daunele morale suferite.
Petenţii sunt 70 de cetăţeni români născuţi între 1925 şi 1989 şi trăiesc în Bucureşti, Cioponeşti (judeţul Vâlcea), Rupturile (judeţul Dolj), Timişoara şi Sînandrei (judeţul Timiş).
Cazul se referă la plângerea lor conform cărora nu a existat o investigaţie eficientă asupra reprimării violente a demonstraţiilor antiguvernamentale din 1989 în care ei au fost răniţi şi rude de-ale lor au fost ucise.
Faptele sunt similare celor din cazul „Asociaţia 21 Decembrie 1989 şi alţii contra României”, înscriindu-se în acelaşi context istoric şi referindu-se la aceeaşi procedură penală internă.
În decembrie 1989 multe persoane, printre care reclamanţii şi rude apropiate de-ale lor, au participat la demonstraţii contra regimului comunist, desfăşurate la Bucureşti, Timişoara, Slobozia, Vişina şi Ţăndărei.
În 1990, procurorii militari din Bucureşti şi din alte oraşe din România au deschis anchete cu privire la recurgerea la forţă şi privarea ilegală de libertate la care au fost supuşi participanţii la manifestaţiile de la sfârşitul lunii decembrie 1989.
Conform unui document emis în 2008 de Parchetul Militar în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, mai mult de 1.200 de persoane au fost ucise în aceste operaţiuni, peste 5.000 au fost rănite şi mai multe mii au fost private de libertate şi supuse relelor tratamente.
Prin două decizii din 2010 şi 2011, Parchetul Militar şi-a declinat competenţa în acest dosar în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În 2014, în urma intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, dosarul a fost distribuit din nou Parchetului Militar.
Petenţii au reclamat faptul că ancheta penală deschisă de autorităţi în 1990 a fost ineficientă.
Ei au acuzat în special faptul că România nu şi-a respectat obligaţiile procedurale care îi reveneau în baza articolului 2 (dreptul la viaţă) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, mai precizează comunicatul CEDO.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu