Am citit la un blogger de finanțe personale un răspuns simplu, dat cu o nonşalanţă care îmi este cunoscută:
„Oricând, dacă ai bani puși de-o parte” (SIC! Se scrie deoparte, dar să trecem).
„Și așa este”, într-adevăr.
Răspunsul este simplu. Numai că bloggerul respectiv de finanţe personale se oprește la ceea ce el numește investiția în produse bancare.
Fault!
Confuzie!
Aşa zisele produse bancare de investiţie sunt, de fapt, produse de economisire. Mă rog, bloggerul respectiv enumeră așa zisele produse de investiții bancare şi într-un curs pe care cere bani. Asta e altă treabă.
Bagă de seamă!
Nu vei investi niciodată cu adevărat, dacă nu vei face distincția între economisire și investiție, simplă şi aceasta. Ba chiar ai putea obține exact contrariul a ceea ce îți dorești
Nici prin cap nu-mi trece să polemizez cu bloggerul respectiv.
Avem nevoie, însă, cu toții să înțelegem diferența dintre economisire și investiție, altfel ne vom trezi că vom cere prunelor să producă whiskey și fructelor de kiwi – pălincă neapărat maramureșeană (tot respectul pentru aceste produse).
Momentul cel mai potrivit să îți investești banii este nu mai înainte de a afla care este diferența dintre cele economisire și investiție
Ce sunt în realitate acestea?
Economisirea este de fapt calea prin care doar pui banii deoparte.
Investiția este calea prin care îi înmulțești.
Atenție la definițiile aproximative, care produc confuzii periculoase.
De pildă aflăm de la bloggerul citat că există o „dobândă negativă”, care în traducere ar însemna că „banca îți percepe o taxă, dacă îți ții banii la bancă”.
În realitate, dobânda real negativă este cea care se situează sub indicele de inflație. Dacă de întorci cu 99 de lei din suta pusă într-un depozit la bancă – a! asta este altceva. Este un randament negativ de 1%. Sau, în semne: -1%.
Dobânda nu este decât un preț, pe care ți-l plătește banca pentru că îți folosește banii pe care i-ai dat ei cu împrumut, la o anumită scadență – termenul depozitului.
Randamentul este ceea ce produce banul tău atunci când este plasat sub o anumită formă într-un anumit instrument de economisire sau de investiţie.
Randamentul este un profit, dar ne interesează să fie unul net, şi de comisioane şi, să nu uităm, de impozit.
Ca urmare, merită să te gândeşti la un corespondent, pentru depozitele bancare, al dobânzii anuale efective, acea DAE, care îţi este mai cunoscută la credite şi care include şi comisioanele, atâtea câte pot fi descoperite la o bancă.
Putem folosi şi termenul „dobânda netă”, care poate introduce, însă, o noua sursă de confuzie, caci mulţi inţeleg „netul” după plata impozitului.
Să ne înțelegem, „deci”.
Mai grav, însă, să ne scufundăm în confuzia dintre economisire și investiție.
Dacă ECONOMISIREA este calea de a pune un ban deoparte, într-un depozit bancar garantat, potrivit legii,
INVESTIŢIA este calea de a înmulţi banul, de a multiplica valoarea banilor plasaţi. În acest scop alegi anumite instrumente de investiţie, în deplină cunoştinţă de cauză privind:
- Gradul de adecvare a maturităţii (scadenţei) instrumentelor alese cu scopul folosirii ulterioare a banilor... înmulţiţi;
- Caracteristicile instrumentelor alese şi gradul de risc de piaţă, pe care acestea le implică;
- Propriul profil de risc – sau cam cât te ține cureaua să rabzi impulsurile de panică, respectiv euforia câștigului potențial.
Riscul de piaţă este acela ca nişte cotaţii pe piaţă, nişte preţuri (eventual ale unor obligaţiuni purtătoare de dobândă, sau ale unor acțiuni, sau ale unor valute) să varieze în sensul pe care nu ţi-l doreşti, din cauza diferitelor evenimente apărute pe piață.
Ca să înțelegem riscul de piață, să folosim exemplul flagrant al deciziei băncii centrale elvețiene de a plafona cursul francului elvețian.
Cine a investit în instrumente denominate în franci elvețieni s-a expus riscului ca banca emitentă a acestei monede să ia o decizie care să afecteze valoarea investiţiei în lei – de exemplu.
Astfel de riscuri, oricât de puțin probabile ar părea, trebuie cunoscute, atunci când este aleasă o investiție.
Și acum, din nou, iară și iară, cine poate ști dintre noi cât de probabilă este apariția unui asemenea factor de influență a pieței, cum este o decizie de importanța celei a băncii centrale elevețiene?
Eu unul – nu.
Există însă meseriași, care știu să păzească banii de riscurile de piață prin intermediul unor alte instrumente specifice. Știu eu cum? Și dacă aș ști – mi-ar trebui o zi dublă ca să mă ocup de ele.
Cine nu-și dorește banii cu o valoare multiplicată?!
Eu da.
Trebuie să știu însă care îmi sunt limitele.
Eu sunt șeful banilor mei. Pot să angajez un manager profesionist de investiții să-mi multiplice valoarea banilor, cel mai nimerit - prin fondurile de investiții, mutuale sau nu.
Asta nu înseamnă însă că am delegat o competență, căci nu am avut-o niciodată. Am angajat un profesionist să facă ceea ce eu nu mă pricep, cu riscuri infinit mai mici decât cele pe care mi le-as asuma eu...
Să revenim la bloggerul care crede că este o investiție să faci un depozit bancar. „Aceasta este cea mai simplă și mai sigură modalitate de investire a banilor”.
De ce ar fi depozitul bancar o investiție?!!
Nu poți să-l faci pe termen de 10 ani, dar obligațiunile, acțiunile sau combinațiile dintre acestea pe care le cosntruiesc managerii de fonduri mutuale pot fi investiții pe 10 ani și mai mult, dacă acesta este orizontul de timp care te intereseză.
Ce poți risca când faci un depozit bancar?
Să dea faliment banca? Mă rog, ai avut un milion de euro și ai uitat să ți-l împarți la zece bănci, ca să fie garantat integral?
Nu cred.
Să crească sau să scadă dobânda? Mi se pare mie sau știi de la bun început care este aceasta și că nu se modifică pe perioada depozitului - dacă nu se specifică altfel?!
„Banii trebuie puși la treabă” - aici sunt de acord cu bloggerul care o fi știind el să ia banii de la neștiutori, pe ce le vinde.
Dar știe el să-i pună la treabă?
Eu nu m-aș încumeta să spun că știu.
Știu însă niște băieți de treabă și niște fete faine, cu niteligență ascuțită și profesionalism total, care ştiu ei.
Eu ştiu doar cum să vă spun ce ştiu ei.
Bloggerul în cauză, vă spuneam, are și un „curs practic de investiții în produse bancare”, care costă 199,00 lei. Ieftin ca braga. (Vă spun altădată ce este braga)
Prin urmare, nu mă pronunț asupra cursului și nici asupra calității lui de a fi „practic”. Mă întreb, însă, cât de practic o fi fiind dacă vorbește despre:
- „produse bancare de înmulțire a banilor: depozitele bancare
- produse bancare de înmulțire a banilor: conturile de economisire
- produse bancare de înmulțire a banilor: certificatele de depozit”
FAULT!
Din start bloggerul nostru ne-a plesnit cu o contradicţie: „înmulțirea banilor” prin conturi de economisire.
Nu, frate!
Când economisesc, nu înmulţesc, doar păstrez valoarea banilor la un nivel cât mai ridicat peste inflaţie.
„Înmulţesc banii” doar când investesc.
Păi cum să dau eu 199,00 lei pe un curs practic, să învăţ şi eu câte ceva, dacă autorul confundă prunele cu fructele kiwi?
Corect.
RăspundețiȘtergere