 |
| Renata Macoveanu, #pauldumitru.ro |
Am moderat, Joi, o secțiune la conferința Oxygen Events cu tematica mai mult decât generoasă (ambițioasă) „SOS IMM-urile – Finanțări pentru o dezvoltare durabilăˮ,
Secțiunea a avut tema „Practici și strategii ale antreprenorilor de succesˮ
Succes?
Depinde la ce te uiți. Succes de oameni frumoși. Voi vorbi mai jos de asta.
Acum trebuie să recunosc altceva: s-a îngroșat gluma în cariera mea.
Chiar m-am reinventat.
Joi am fost:
- și scriitor și am dat autografe pe Jocurile Privatizării, romanul (re)înființării Bursei de Valori București (BVB), apărută grație celei mai tari edituri din România, Editura Integral, în care trei președinți ai BVB și alții asemenea lor dezvăluie cum au făcut-o;
- și moderator;
- și trainer.
Și să vedeți de ce.
La secțiunea moderată de mine „am combătutˮ cu întreprinzători din trei categorii.
De care am prins drag pe loc. De ei și de eforturile lor.
Patru dintre cei care au fost scoși la rampă sunt artiști, lucrători toți în ceea ce se cheamă industrii creative și toți în căutare de finanțare pentru proiectele lor.
Al cincilea este foarte pasionat de dezvoltarea personală a semenilor săi, dar a ajuns să conducă o afacere de milioane de euro, folosind inclusiv conceptul de a stimula dezvoltarea personală a angajaților săi.
Un patron interesat de dezvoltarea personală a angajaților lui? Domnule, eu nu am mai auzit chiar de așa ceva
Lor li s-au rezervat patru scaune colorate diferit în fața asistenței. Erau ei înșiși foarte diferiți, din punctul de vedere al capacității de a accede la finanțare și chiar li se potriveau culorile diferite.
Subiectele (finanțarea și administrarea banilor – v. programul) erau prea generoase, le-am parcurs, dar parcurgându-le, am încercat să le transmit și lor, „combatanțilorˮ și celor din public, câteva idei pilduitoare, direct „din piațăˮ.
Trebuia să mă mențin în limitele jobului de moderator, dar intervențiile mele erau unele de tip training, sub cauțiunea nevoii de a face dezbaterea vioaie, atractivă, poate chiar palpitantă.
Ce altceva puteam face?!
Exista, desigur varianta să moderez insipid secțiunea, să bifez, cum am bifat și alte conferințe, la care ca jurnalist mă interesau mai mult holurile și întrevederile cu oficiali, dar așa cum se întâmplă la conferințe, fiecare să-și facă un pic de reclamă, fiecare să acuze neajunsuri.
A existat și varianta să facem interesantă întâlnirea. Brandul Oxygen Events mă obliga. Și brandul Cum Să Faci Un Leu, care este, în fond, un vehicul stimulator de training.
Și mi-a mai fost și drag de oamenii ăia aflați în fața mea (am ales să „performezˮ în picioare, de dragul mobilității și îi aveam permanent în față) și am zis că merităm să ne purtăm ca niște oameni vii și interesanți. Căci suntem.
Doi dintre cei patru artiști din „panelul meuˮ fac parte din acea categorie de întreprinzători - artiști plastici care abia dacă au habar de cum să facă o afacere din partea lucrativă inclusă în ideile lor.
Rareș Mateescu și Andrei Mimiș (ca și mulți alții din comunitatea CUFIR) și-au transformat pasiunea pentru genul string art, într-o acțiune națională – de pildă, realizând un portret al lui Brâncuși, care poate fi admirat la Galeriile Artmark din coasta Ateneului.
Proiectul s-a numit „Ciocâlteul lui Brâncușiˮ, iar tehnica string art înseamnă să țeși povești legând ațe colorate de niște cuie.
A bate în cuie o poveste – iată o metaforă transformată în idee bună.
Ce să vezi, însă, comunitatea „cu-firˮ, este o asociație non formală de PFA-uri, dar acești artiști foarte mici întreprinzători nu știu să și-o instituționalizeze și să facă din ea un vehicul de atras finanțare. De aceea au și venit la conferință, ca să afle cum.
Le-am spus cum... (nu cu toate detaliile, mă alergau minutele și training-ul de pe poziția de moderator este un sport extrem) și vă voi ține la curent cu progresele lor.
Artiștii CUFIR vor face progrese, căci au și nu numai talent. Au pasiune (vor să dăruiască), dar au și instinctul oportunităților (nu l-au ales pe Saligny, de data asta, ci pe Brâncuși, resuscitat public din cauza „Cumințeniei...ˮ lui. Iar pentru portretul bătut în cuie și ațe al lui Brâncuși, au folosit tehnica de finanțare crow funding (hai s-o traducem: strânge bani de la mulțime).
Al treilea artist dintre „paneliștii meiˮ, Sebastian Gheorghiu, este din altă ligă, are habar zdravăn de cum se pot produce festivaluri, concerte și emisiuni tv și cum se pot obține subvenții.
Are firmă de impresariat, Exces Music și a înființat și o asociație a artiștilor, cu vreo 10.000 de membri. Totuși, rulajul întreprinderii lui este mic. I-am spus că este mai puternic decât un sindicat, care de obicei este subordonat politic.
Un al patrulea artist, Denis Boerescu este designer, aparent lup singuratic și director la Charmart Design, care face inclusiv reclame pentru mari corporații, dar tot trage targa pe uscat. Și nu are site pe internet.
Tuturor lue-am spus că nu sunt cunoscuți cum se cuvine finanțatorilor.
În fine, al cincilea panelist, Marius Ștefan, este antreprenor în toată puterea cuvântului, a dezvoltat o afacere de milioane (cu două cifre în euro), care se numește Autonom și nu știi exact de ce. Poate pentru că este o firmă de închirieri de mașini, care oferă autonomie de mișcare clienților? Sau pentru că pasiunea lui Marius Ștefan este dezvoltarea personală a semenilor săi, mai axact a angajaților săi.
Lui nu i-am tranmis nimic cu premeditare. Cunoștea piața AeRO a Bursei de Valori București (BVB), piață unde se pot capitaliza staret – up-urile, dar nu îl interesa Bursa. Alesese deja formula afacerii de familie. La un moment dat, însă, a recunoscut că a doar doua generație mai face ceva pentru afacerea de familie. A treia o consumă.
Sau face ofertă publică inițială de acțiuni și intră la Bursă? Poate că nu trebuie așteptat acel moment.
A fost uimitor! Oxygen Events adună oameni frumoși și asta e bine. (Am avut bucuria să o reîntâlnesc după multă vreme pe Andreea Paul – deșteaptă femeie! Nu numai frumoasă. Distinsă. Uite, chiar așa!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu