Amintiri din criza care urmează. Care pe care: pierderile bancilor sau banii noștri. E ceva stricat aici?

Cum – necum, acum, cu câteva luni înainte de alegeri (nu are importanță), a fost resuscitat subiectul privind salvarea băncilor amenințate de faliment, prin acoperirea pierderilor inclusiv cu depozitele bancare. Mai exact: cu partea ce depășește pragul de 100.000 de euro.

S-au agitat apele, s-au liniștit la loc apele -  ce ar mai fi de spus?

#banidestepti
Ei bine, apele s-au liniștit aparent, pentru că anumite chestii sunt încă nelămurite cu legea aceea... 312 / 2015, supranumită și legea bail - in. De pildă, nu îmi este clar când deținătorii de depozite devin acționari ai băncii, în contravaloarea banilor lor care au acoperit pierderile acesteia.

Dar nu asta este grija mea, acum.

O zgură ne rămâne pe subconștient, totuși, un praf de zgură fină care, dacă m-aș apleca prea mult, m-ar sufoca.

Două tendințe contrare par că se bat cap în cap și mă tem că vor fi prinși exact la mijloc tot cei mici ca mine (investitori, economisitori).

Adică: pe de o parte s-a legiferat (în toată Uniunea Europeană, nu numai la noi) modalitatea ca băncile să fie salvate – la nevoie, cu banii care sunt ținuți în instrumentele lor de economisire / investiție.

Pe de altă parte băncile par atât de sufocate, dar de bani (un altfel de zgură), de lichidități, încât ajung să îți ceară să plătești un preț ca să-ți păstreze banii în depozitele lor. Se cheamă dobândă negativă.

Altfel spus: pe de o parte ne temem că băncile ar putea suferi iar un șoc, ca în 2008, iar pe de altă parte, băncile par că se scaldă în banii pe care nu îi pompează în afaceri, așa cum le este menirea.

Ce nu merge? Ce s-a stricat (ceva fundamental, esențial și critic) atât de tare încât să trăim în plin paradox financiar?

Titluri de stat pentru tot poporul și câte vrea poporul! Ce spune marea aglomerație de români care vor să le cumpere

Se știe deja, Guvernul „va accepta toate subscrierile titlurilor de stat în cadrul emisiunii “Centenar”, astfel încât întreaga cerere (...) să fie satisfăcută", după cum a declarat Anca Dragu, ministrul Finanțelor Publice, într-un comunicat.

Vom vedea mai jos la ce sunt bune titlurile de stat cu dobândă de 2,15%.

Acum să spunem că, în sfârșit, un guvern al României reacționează corect  la inteligența poporului romnân printr-un gest pragmatic cu bătaie pe termen lung, dacă nu de mare eleganță. (Nu este sigur că ministrului Finanțelor chiar îi frigeau buzele de acești bani, așa că este elegant să se împrumute mai mult, în scopuri mai nobile).

Este primul și singurul gest de eleganță al unui guvern român față de români, de care eu îmi amintesc acum.

Românii s-au uitat la avantajele ofertei statului și au cerut titluri de stat în valoare de peste 520 de milioane de lei, adică de 5,2 ori mai mare decât valoarea inițială a ofertei. Este rezultatul firesc al reducerii prețului unui titlu, până la 100 de lei bucata.

Bine, dar potrivit regulilor inițiale de alocare (și obișnuite pe piața de capital), toți cumpărătorii ar fi primit de 5,2 ori mai puțin titluri decât au ordonat (metoda numită pro-rata). Ceea ce înseamnă că ai fi blocat inutil, în această ofertă, peste 80% din banii cu care ai vrut să cumperi obligațiunile statului.

Astfel, emisiunea de titluri s-ar fi transformat în opusul a ceea ce ar fi trebuit să fie: în loc de mijloc de încurajare a oamenilor obișnuiți să se familiarizeze cu piața de capital, emisiunea de obligațiuni cu nume de cod „Centenar” ar fi devenit un nou motiv de iritare a poporului.

Acum Guvernul spune că nu se va opri la valoarea inițială a ofertei, ci va da poporului obligațiuni de cât cere.

Abia acum Guvernul face o ofertă greu de refuzat.

Aveți RCA la Carpatica Asig? Falimentul oficial este dat ca sigur de surse credibile

„Aproape sigur, Carpatica Asig va urma calea falimentului, în condițiile în care inclusiv un raport al Deloitte arată că varianta lichidării presupune costuri cu 150 de milioane de lei mai mici decât continuarea stării de rezoluție”, scrie Profit.ro. Acolo este un fost coleg de-al meu, specializat în asigurări, pe care îl cunosc ca pe un bun meseriaș, bine informat și credibil.

Mâine, de la ora 13, va avea loc ședința Consiliului Autorității de Supraveghere Financiară, care ar urma să se pronunțe, pe baza raportului citat, care recomandă falimentul, potrivit sursei citate.

Pentru despăgubirea clienților Carpatica Asig și a terților păgubiți de aceștia, Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA) „ar urma să cheltuiască în jur de 650 de milioane de lei (...) Varianta continuării procedurii de rezoluție, costurile ar urca spre 900 de milioane de leiˮ, potrivit Profit.ro, care face niște comparații interesante între cazul Astra Asigurări și Carpatica Asig.

Ce urmează?

Te interesează cum o mai duc banii tăi de pensie?

Hai să amintim milioanelor de participanți la sistemele de pensii private ce s-a mai întâmplat cu banii lor. Am făcut-o deja în Burcash.ro și, ca și acolo, mă întreb câți din cei ce citesc cele de mai vor fi mers mai departe, să se intereseze să afle ce fac administratorii privați cu banii, pe care îi primesc în gestiune, ca să-i înmulțească?

În mai s-au împlinit opt ani de când au fost lansate fondurile private obligatorii de pensie (Pilon 2) și nouă ani de la lansarea fondurilor private facultative, în care participanții contribuie voluntar (Pilon 3).

Din mai 2008 și până la 31 decembrie 2015, randamentul  mediu al fondurilor de pensii P2 a fost de 10,1% , iar la P3 de 7,5%.  Pe de altă parte, inflația medie a fost de 3,3% pe perioada de la lansarea lor și de 3,9% pentru fondurile P3, conform calculelor Asociației pentru Pensiile Administrate Privat din România.

Randamentul este proporția sau rata câștigului față de totalul sumelor virate, iar și această proporție este ponderată cu cota de piață a fiecărui fond.

Pe primul semestru din anul 2016, randamentele fondurilor de pensii P2 variază între -0,29% și +0,64% , iar rata de câștig era între +2,88 % și 4,81% în 30 iunie 2016 față de 31 decembrie 2014.

Câte un răspuns pentru fiecare prejudecată despre fondurile mutuale. Şi un material didactic

Trebuie să li se spună pe nume: prejudecăţi.

Sunt cele mai mari piedici din calea unui portofoliu sănătos de finanţe personale.

Sunt prejudecăţile despre fondurile mutuale. Fără de fonduri mutuale nici un portofoliu de finanţe personale nu ar avea sens.

#banidestepti

Iată, de plidă, una foarte întâlnită: „Nu poţi să economiseşti pentru că ai datorii”. Dar din ce altceva îţi plăteşti datoriile, dacă nu din ceea ce economiseşti?! Sigur că nu din cheltuielile curente, pentru traiul zilnic!

Sau cineva îţi spune, mai curând de dragul conversaţiei: „Mi-au făcut o ofertă de la bancă şi nu ştiu ce să zic. Dumneavoastră ce părere aveţi despre fondurile mutuale?”

Şi tu răspunzi foarte teluric: „Nişte 'oţi!”.

TOPUL celor mai pârâte societăţi de asigurare, conform Autorităţii de Supraveghere Financiară

Tocmai când mă gândeam să caut cele mai bune repere de orientare pentru domeniul asigurărilor, Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) a dat publicităţii o statistică a reclamaţiilor în materie.

Nu spun că acest clasament al reclamaţiilor este cel mai bun criteriu de alegere a serviciilor unui asigurător sau ale altuia. Spun doar că merită să ţinem seama de el.

În primele şase luni ale anului 2016, un număr total de 8.124 petiții transmise de către asigurați/păgubiți, dintre care au fost înregistrate, analizate şi soluţionate în mod unic pe petent 4.998 petiţii, Spune ASF.

Comparativ cu perioada similară a anului trecut, numărul petiţiilor analizate şi soluţionate, în mod unic pe petent, a scăzut cu 2%, adaugă ASF.

Cele mai reclamate societăţi de asigurare

„Din analiza petiţiilor rezultă că City Insurance SA, Asirom VIG SA, Carpatica Asig SA și Euroins SA au cumulat 76,14% din totalul petiților înregistrate în primul semestru al anului”, spune raportul ASF.

Ce știi despre banii tăi? Întrebările lui Burcaș

Cât pe-aci să folosesc drept titlu o parafrază uzuală de tip: „Întreabă-te cum cheltuiești, ca să afli cine ești”.

Acest articol este despre chestionarul pe care vi-l propune un reputat coach, Eusebiu Burcaș, ca să afle cum ar trebui să fie o aplicație de gospodărire a bugetului personal.

Și atunci, mi-am dat seama că nu ajut prea mult. Căci nu oricui i-ar plăcea să afle cine este și, cu atât mai puțin, în funcție de modul cum își cheltuie banii. Mulți nu vor să știe nici ce mai fac banii lor, fie că li se pare că au nevoie sau nu.

Și atunci de ce să-i descurajăm...

Ideea este că, milionari sau câștigători de salariu mediu pe economie, toți avem nevoie să ne ținem finanțele personale sub control.

Pare absurd ca un milionar să-și noteze cheltuielile personale într-un caiet, la sfârșitul săptămânii? Dar un șomer? Haios este că da: și unul și celălalt au nevoie de „caiețel”, chiar dacă din motive diferite.

Eusebiu Burcaș a lansat un chestionar, care ne pune probleme fiecăruia, orice venit am avea.

Întrebările lui Burcaș sună cam așa:

TOPUL DOBÂNZILOR: Comparate par și mai mici. Care sunt alternativele de refugiu

Vremurile încurcate pe care le trăiesc economiile lumii și, odată cu acestea, piețele financiare, au împins tot mai jos dobânzile pe care le primim pentru economiile ținute în depozite bancare.

Am mai vorbit aici despre pierderile pe care le putem suferi dacă folosim această cale de economisire.

Am mai comparat și dobânda la depozite și cu câștigul (2,15% pe an) din plasamentul economiilor în obligațiunile de 100 de lei bucata, pentru tot poporul, pe care statul încă le mai vinde până pe 29 iulie. Durata obligațiunilor este de doi ani și, poate de aceea Conso.ro a făcut un top, de fapt două, al celor mai mari, respectiv celor mai mici dobânzi la depozitele pe doi ani.

Iată noi detalii.

Volatilitatea, spaima populației. Sau ipocrizia fricii de variații

 Disperare,
ulei pe pânză de Martina Grigoriță

Confortul mult dorit în materie de economisire este să știi că, mult – puțin, ți se adaugă ceva în cont acolo, și de ninge și de plouă și pe vreme bună. Faptul că nu „intri în banii ăia”, aduce un spor de liniște - scriu eu într-un articol publicat azi în blogul site-ului Burcash.ro.

Dar tot tu ești cel care te târguiești la piață, la o adică pentru un fir de pătrunjel, sau umbli prin trei hipermarketuri ca să găsești un anume produs mai ieftin, consumi o grămadă de timp și de nervi căutând un preț mai mic măcar cu un leu. 

Ideea este că nu vrei să pierzi un leu la pătrunjel, pe parcursul timpului (câte legături ar trebui să cumperi zilnic, ca să econmisești un leu la consumul de pătrunjel?!). Dar accepți să pierzi cu lei zecile ținând banii într-un depozit bancar, doar pentru un confort psihic iluzoriu. 

Mai departe dau exemplul calculului după care poți veni acasă cu doar 964 lei dintr-o mie de lei depusă un an la una dintre băncile respectabile din România.  (vezi în Burcash.ro).

Nu este uimitor?! Împotriva cărei frici te aperi? Tocmai împotriva aceleia că poți pierde bani. Invoci faptul că ar fi altceva, dacă alegi un instrument  de investiție,  pentru că „bursa poate să cadăˮ și pentru că „variază prea multˮ!

Să stăm nițel de vorbă despre ideea că piața „variază prea multˮ. Orice schimbări pot fi sâcâitoare, mai ales când este vorba despre bani. Cotațiile urcă și coboară și asta te poate ameți, ai dreptate.

Dar de ce te uiți la fiecare rotire a caruselului, ca să amețești? Și ții și mai strâns mâna copilului care plânge, pentru că el vrea în carusel și tu nu, tu ești matur și responsabil. Cum să te urci în așa ceva?!

Nu ar fi mai matur să faci un pas înapoi și, în loc să-ți învârți privirea după fiecare scaun al caruselului,  să te uiți la caruselul în întregime, să obervi întreaga mișcare, „toată picturaˮ, ca să poți sesiza frumusețea ei?!

Vezi și în Burcash.ro

Scăderea dobânzilor și Brexitul i-au speriat pe cei slabi de înger. Au retras peste 100 de milioane de lei din fonduri mutuale

Câteva date seci și calde, pe care le-am primit adineaori de la Asociația Administratorilor de Fonduri (AAF).

Subscrierile nete în fondurile mutuale românești, adică diferența dintre intrări (subscrierile de titluri) și ieșiri (răscumpărările de titluri de la investitori) au fost negative, de – 106 milioane de lei în iunie 2016. Unii investitori au plasat 538 de milioane de lei, dar alții au retras mai mult, 644 milioane de lei.

Nu vreau să interpretez prea mult aceste cifre, deocamdată.  Este nevoie de o analiză. Motivele de îngrijorare  sunt reale și, chiar fără să se sperie, investitorii în fonduri mutuale se întreabă pe bună dreptate dacă trebuie să-și ajusteze portofoliile. Cum? Vom vedea altădată.

Acuma:

Este natural ca lumea să se îngrijoreze. Proporția speriaților este însă mică. Au ieșit din investiție 0,1%, iar sumele retrase înseamnă doar 0,5% din totalul activelor celor 76 de fonduri mutuale românești.

Ceea ce înseamnă, că de fapt, prevalează  răbdarea și prudența, adică cumpătarea înainte de a lua o decizie. Așa se și cuvine unor investitori în fonduri mutuale,

Situația pare dramatică față de luna mai, când efectele dezamăgirilor produse de piețe se stabilizaseră, iar subscrierile nete, deși negative, nu depășeau două milioane de lei.

Totuși, așa cum vom vedea, explicația pentru subscrierile nete negative pare să fie nu vreun argument, ci spaima ilogic, irațională.

Spaima a fost reamorsată de Brexit, dar - aparent ciudat, românii au plasat în fondurile mutuale străine cu 4,4 milioane de lei mai mult decât au scos.

CUM CITEȘTI despre creșterea numărului datornicilor la bănci, creșterea importurilor și scăderea pensiilor

foto:stirigiurgiu.ro

Cât te mult te împrumuți?

Nu este asta o întrebare simplă, pe care și-o pune oricine se duce să ceară un credit (eventual un „credit cu ANAF-ulˮ, cum cerea pe vremuri un „credit cu bulentinulˮ)?

Întrebarea de mai sus este greșită. Întrebarea corectă este:

Cât de mult POȚI SĂ te împrumuți?

Ei, aici e aici, cum răspunzi la întrebarea asta, căci la cealaltă, cea greșită, mulți sunt tentați să răspundă „cât îmi trebuieˮ.

Cel puțin cei 35.000 de noi restanțieri  la creditele bancare au răspuns greșit, la o întrebare greșită.

„Numărul restanţierilor băncilor a crescut cu peste 35.000 de persoane în numai cinci luni. Doar în mai 10.000 de români au rămas în urmă cu plata ratelor, ducând numărul restanţierilor la vârful ultimilor trei aniˮ, titrează ZF.ro. ˮVârfulˮ cu pricina este, desigur, maximul numărului total de restanțieri, de aproape 740.000 de oameni, care au rămas în urmă cu plățile mai mult de 30 de zile.

Mulți din acești 35.000 au îngroșat conturile supermarketurilor și au contribuit la creșterea importurilor de două ori mai mare decât cea a exporturilor. Altfel spus, românii au muncit cu mai puțin folos, dar au cheltuit mai mult.

Vom vorbi despre calculul creditului pe care ti-l poți permite.

Acum doar să ne mai întrebăm și câți dintre restanțieri se vor fi gândit la pensie, înainte de a face credit?

Vestea pentru ei este proastă. Poate știau deja că statul va plăti pensii din ce în ce mai mici (în valoare reală) – Cum Să Faci Un Leu a spus-o. Asta este o veste proastă și veche.

Vestea proastă și nouă este că fondurile de pensii private vor fi forțate să reducă beneficiile, zice tot ZF.ro.

Desigur, este vorba de fondurile de pensii care plătesc deja pensii, ceea ce nu este cazul încă în România. Dar cauzele fenomenului s-ar putea repeta și atunci când veți aștepta și dumneavoastră banii de la fondurile alese.

VOI REVENI, dar vă provoc să propuneți propria estimare:

Cât trebuie să alocați  din 100% venituri lunare pentru:
- fondul de urgență pentru acoperirea a șase luni de cheltuieli curente, în caz că….
- economii & investitii pentru proiecte mai apropiate de 10 ani
- pensie
- rate la bancă?

Ce faceți cu banii? Îi puneți chiar pe toți în titlurile de stat pentru tot poporul?

Cine își mai amintește de obligațiuni ca aceasta?
Erau tezaurizate de popor.

Începând de azi şi până în 29 iulie inclusiv, puteți cumpăra, în sfârșit, titluri de stat românești accesibile, la o valoare nominală de 100 de lei. 

Titlurile de stat „pentru tot poporulˮ, de a căror necesitate nu am obosit să scriu ani de zile, sunt emise pe un termen de doi ani şi plătesc o dobândă de 2,15% pe an.

Acest preț, pe care statul ni-l plătește ca să ne folosească banii, nu este de loc rău, având în vedere circumstanțele pieței. 

Cel mai bun lucru la aceste obligațiuni este că vor fi listate la Bursă. Detalii  AICI

Vom vedea mai jos de ce dobânda amintită nu este rea deloc. Vom vedea și cam cât merită să dăm statului din economiile noastre.

Aici doar să remarcăm ce excelent moment a ales Ministerul Finanțelor, pentru emisiune. După majorările de salarii bugetare, gradul de economisire a ajuns la maximul ultimelor decenii.

Statisticile oficiale spun că veniturile populației au crescut cu 15, 2% an/an, în primul trimestru, în timp ce cheltuielile s-au majorat cu 12,8% an/an. „Prin urmare, rata de economisire a crescut cu 1,8 puncte procentuale an/an, până la 14%, nivelul maxim din ultimele deceniiˮ, a calculat Andrei Rădulescu, senior economist la banca Transilvania.

Cifrele astea spun mai multe lucruri, dar în primul rând, nouă ne pare bine să constatăm, că românii au respectat regula lui 10%, despre care Cum să Faci un Un Leu a mai scris.

Unde vă situați dumneavostră, fiecare, față de acest 14%? (Și să nu spuneți că aveți rate de plătit, pentru că pur și simplu, acestea sunt niște cheltuieli. Amânate, dar tot cheltuieli sunt. Adică ați cumpărat ce ați cumpărat, mai înainte, AȚI CHELTUIT, și acum plata la ce capitol ar trebui să o încadrați?!).

Și statistica mai spune un lucru bun: că bugetarii nu au lăsat în hipermarketuri toți banii din majorări. Pe de altă parte, ce ați făcut cu banii puși deoparte? 

Cumpărați acum titluri de stat, dar nu înainte de a le compara cu alte tipuri de plasamente.