 |
| Disperare, ulei pe pânză de Martina Grigoriță |
Confortul mult dorit în materie de economisire este să știi
că, mult – puțin, ți se adaugă ceva în cont acolo, și de ninge și de plouă și
pe vreme bună. Faptul că nu „intri în banii ăia”, aduce un spor de liniște - scriu eu într-un articol publicat azi în blogul site-ului Burcash.ro.
Dar tot tu ești cel care te târguiești la piață, la o adică
pentru un fir de pătrunjel, sau umbli prin trei hipermarketuri ca să găsești un
anume produs mai ieftin, consumi o grămadă de timp și de nervi căutând un preț
mai mic măcar cu un leu.
Ideea este că nu vrei să pierzi un leu la pătrunjel, pe parcursul timpului (câte legături ar trebui să cumperi zilnic, ca să econmisești un leu la consumul de pătrunjel?!). Dar accepți să pierzi cu lei zecile
ținând banii într-un depozit bancar, doar pentru un confort psihic iluzoriu.
Mai departe dau exemplul calculului după care poți veni acasă cu doar 964 lei dintr-o mie de lei depusă un an la una dintre
băncile respectabile din România. (vezi în Burcash.ro).
Nu este uimitor?! Împotriva cărei frici te aperi? Tocmai
împotriva aceleia că poți pierde bani. Invoci faptul că ar fi altceva, dacă alegi un instrument de investiție, pentru că „bursa poate să cadăˮ și pentru că
„variază prea multˮ!
Să stăm nițel de vorbă despre ideea că piața „variază prea
multˮ. Orice schimbări pot fi sâcâitoare, mai ales când este vorba despre bani.
Cotațiile urcă și coboară și asta te poate ameți, ai dreptate.
Dar de ce te uiți la fiecare rotire a caruselului, ca să
amețești? Și ții și mai strâns mâna copilului care plânge, pentru că el vrea în
carusel și tu nu, tu ești matur și responsabil. Cum să te urci în așa ceva?!
Nu ar fi mai matur să faci un pas înapoi și, în loc să-ți
învârți privirea după fiecare scaun al caruselului, să te uiți la caruselul în întregime, să
obervi întreaga mișcare, „toată picturaˮ, ca să poți sesiza frumusețea ei?!
Vezi și în Burcash.ro
Nu mai zăbovim pe argumentul că marea majoritatea a banilor (plasați de administratorii profesioniști în instrumente de invetiții) nici nu au de a face cu bursa, ci tot cu băncile. Cele mai mari averi, strânse de peste 300.000 de oameni în fondurile mutuale, de pildă, nu sunt în acțiuni la bursă ci tot în depozite bancare. În plus, așa cum am mai spus cu altă ocazie, banii sunt plasați în titluri de stat la care nici nu ai putea spera să ajungi, căci costă 5.000 sau 10.000 de lei bucata.
Bun , cotațiile variază, dar de ce te deranjează pe tine că
ieri au crescut cu 5%, iar azi cresc 3%? De ce te-ar enerva că luna trecută
piața a scăzut cu 3%, iar luna asta mai scade cu 1%?
Pentru ce economisești tu banii și (recunoaște în sinea ta,
nu în fața mea: ți-ar plăcea să câștigi mai mult)? Pentru excursia de luna
următoare? Dacă este așa, nici nu ai ce să cauți cu banii la bursă, sau la
fonduri mutuale care plasează banii la bursă.
Trimite-i într-un fond care are
puterea de a negocia dobânzi și poate
cumpăra titluri de stat la care nici nu poți visa, pentru că acel fond își
ia forța de negociere din volumul mai mare de bani, acumulat de la mai mulți economisitori, care își unesc,
practic puterea.
Teama de variațiile mari de piață este ca și cum ai spune că
tu nu o să zbori niciodată spre lună, pentru că nu ai încredere în avioane. Dar
fie, hai să vedem ce este cu variațiile acestea. Denumirea lor tehnică este
volatilitate.
Volatilitatea este însușirea a ceva de a fi volatil, zice
DEX-ul, care completează „(Despre lichide) Care se evaporă ușor la temperaturi
obișnuiteˮ.
Ce are de a face asta cu piața financiară? Păi și prețurile se
evaporă taman atunci când credeai că e obișnuită temperatura pieței.
Face câte
o febră piața și i se evaporă prețurile, și asta nu poate decât să te sperie.
Scad prea mult într-o perioadă prea scurtă de timp. (De obicei uiți să mai
observi că au mai și crescut, altădată, prea mult și prea repede, sau oricum
asta nu te sperie, ci te bucură, după care tot piața se pricopsește cu
înjurăturile tale, că a corectat și prețurile au revenit, unde?Acolo de unde au
plecat, dar nu contează tu ai ceva contra).
Te amețește ceva de acest gen (vezi FIG 1.)
Fig 1.
Dar de ce îți pasă de mișcările bruște și zilnice când pe
tine te interesează creșterea peste un an, peste trei ani, peste 5,peste 10?
Ia privește aici graficul evoluției indicelui BET al Bursei
din București, pe ultimele 36 de luni (V. FIG 2)
FIG 2
 |
| Sursa: KTD.ro |
Cât de agitate au fost ultimele 36 de luni la Bursa din
București! Chiar și pe termen mai lung, a crescut doi ani cu 46% și apoi a
scăzut brusc, amețitor într-o jumătate de an. Cum să nu ți se facă frică?!
Dar chiar atât de mare să fie frica încât să nu mai observi
că scăderea s-a oprit,
creșterea s-a reluat și, una peste alta, pe toate cele 36 de luni, ai fi fost în câștig cu 25%, dacă
ai fi plasat economiile în cele 10 acțiuni ale indicelui, în aceeași proporție
în care s e află în coșul BET!
De fapt, te temi de ce nu cunoști și nu înțelegi.
Volatilitatea, variația rapidă a cotațiilor de piață este
efectul firesc al căutărilor acesteia. Piața caută permanent valoarea reală a
companiilor (respectiv a acțiunilor lor), valoarea guvernelor și a promisiunilor
lor (respectiv a titlurilor de stat pe care acestea le emit și le vând când se
împrumută).
Există niște operatori de piață care nu au liniște și nici
pace dacă nu știu în fiecare secundă care este valoarea reală a ceea ce au în
portofoliu.
Acești operatori care nu au somn se numesc speculatori, dar
conotația peiorativă este în mare măsură nedreaptă, pentru că speculatorii nu
fac altceva decât caute în fiece clipă valoarea. Este drept, vor să profite de
diferența dintre ce au găsit ei și ce zice piața în chiar acel moment. De aceea
reacționează la toți stimululii, reacțiile sunt uneori nervoase. Cotațiile se
duc foarte mult în jos, apoi foarte mult
în sus, urcă și coboară până când ecoul stimulilor se pierde, și în preț rămâne
doar efectul care merită să fie păstrat.
Așa că speculatorii fac o treabă bună pentru toată lumea
profesioniștilor din investiții, caută valoarea și toți profesioniștii le
urmăresc mișcările, puțini iau însă decizii în funcție de emoțiile speculatorilor.
Pe tine și pe mine nici nu ne interesează ce fac
speculatorii azi, sau mâine.
Orizontul de timp care ne interesează pe noi
este de cel puțin un an și nici nu ne
băgăm în jocurile profesioniștilor. Ei vor ști cum să reacționeze la marile
mișcări ale pieței, cele pe termene lungi.
Doar privește la tendința indicelui BET pe ultimele 36 de
luni (linia verde) din FIG 2). Nu îți mai pasă ce se va fi întâmplat și ce anume
dramolete de piață ai provocat marile volatilități într-o zi sau alta a acelor
luni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu