S-au agitat apele, s-au liniștit la loc apele - ce ar mai fi de spus?
#banidestepti
Ei bine, apele s-au liniștit aparent, pentru că anumite chestii sunt încă nelămurite cu legea aceea... 312 / 2015, supranumită și legea bail - in. De pildă, nu îmi este clar când deținătorii de depozite devin acționari ai băncii, în contravaloarea banilor lor care au acoperit pierderile acesteia.
Dar nu asta este grija mea, acum.
O zgură ne rămâne pe subconștient, totuși, un praf de zgură fină care, dacă m-aș apleca prea mult, m-ar sufoca.
Două tendințe contrare par că se bat cap în cap și mă tem că vor fi prinși exact la mijloc tot cei mici ca mine (investitori, economisitori).
Adică: pe de o parte s-a legiferat (în toată Uniunea Europeană, nu numai la noi) modalitatea ca băncile să fie salvate – la nevoie, cu banii care sunt ținuți în instrumentele lor de economisire / investiție.
Pe de altă parte băncile par atât de sufocate, dar de bani (un altfel de zgură), de lichidități, încât ajung să îți ceară să plătești un preț ca să-ți păstreze banii în depozitele lor. Se cheamă dobândă negativă.
Altfel spus: pe de o parte ne temem că băncile ar putea suferi iar un șoc, ca în 2008, iar pe de altă parte, băncile par că se scaldă în banii pe care nu îi pompează în afaceri, așa cum le este menirea.
Ce nu merge? Ce s-a stricat (ceva fundamental, esențial și critic) atât de tare încât să trăim în plin paradox financiar?
O știre nouă în acest sens, a zgândărit zgura, anunțând zavistie. (Nu m-am putut abține, această aliterație mi s-a impus, cum Guvernului i s-a impus legea bail - in de la Bruxelles).
„Toate marile bănci cu operaţiuni în Marea Britanie ar putea urma exemplul RBS şi al NatWest şi să creeze condiţii pentru impunerea de dobânzi negativeˮ, scria deunăzi ZF.ro.
Sigur, marii economiști încearcă să ne liniștească: nu o să fie cazul ca băncile din România să aplice dobânda negativă. Ideea pândește, însă, acolo, peste gard.
Nu a scris Cum Să Faci Un Leu despre pierderile suferite la încasarea unui depozit bancar în România? Ce ar mai lipsi, până la declararea oficială a unor dobânzi negative?
Ce nu merge? Ce s-a stricat? Ce să fac cu banii mei? Nu-i deplâng pe cei care ar fi dat năvală, potrivit unui consultant al BNR, speriați să-și scoată banii din bănci, de teama legii bail-in (mai exact ca urmare a reaprinderii subiectului în media - nu știu de ce. Lucruri necurate se vor fi întâmplat).
Nu deplâng ignoranța acelor oameni. S-au speriat.
Amenințarea fie și latentă produce panică și persoanelor avizate (care știu că își pot împărți banii în mai multe conturi de 100.000, garantate prin lege și prin Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB). Darămite – ignoranților!
Ok, dar eu, chiar eu, ce să fac cu banii mei?
Pledez constant, în fața dumneavoastră și a soției mele, că în bănci nu trebuie păstrate decât sumele de care știm că avem nevoie curent, luna viitoare, peste două luni, cel mult trei.
Pentru toate celelalte nevoi / obiective / ținte – s-au inventat investițiile: în fonduri mutuale, în acțiuni și alte instrumente, legate sau nu de aur, sau de alte valori / active.
Este amenințarea atât de mare încât chiar ar fi cazul să mă gândesc la portofolii și tehnici premergătoare unei crize?
Cât de pregătiți putem fi pentru eventualitatea unei noi crize, pe care unii oameni (serioși) din piață o văd debutând cel târziu în 2020?
Ce să facem, în afară de a contempla drobul de sare?
Vă provoc să vă gândiți să ne spuneți și nouă aici.
Până atunci, citiți și blogul unui președinte de societatea de administrare a fondurilor de pensii. Articolul se intitulează:
Banii de pensie în depozite bancare?
Și despre acest articol vă provoc să vă exprimați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu