BURSA: O aventură capitalistă în România. Se înfiinţează de 20 de ani. Cronologia acestora

Cea mai teribilă aventură financiară din România are un personaj principal mai degrabă sărac, mai curând ignorat (o bună parte din viaţa sa de până acum), şi totuşi perpetuu promiţător. Am scris cartea acestei aventuri, aşa cum se vede din mărturiilor celorlalte personaje, preşedinţi ai Bursei sau brokeri. Cartea este în curs de apariţie şi redau de aici doar "cuvântul (ei) înainte".

 

Adeseori subiect, dar prea rareori predicat, aşa cum îi este funcţia, personajul nostru principal a părut nu o dată obiectul unor reverii nerealiste. Sau complementul lor.

Aventura sa este cu atât mai frumoasă, cu cât povestirea pare mai degrabă tristă, la început, ori într-o mare parte a sa.

Are abia 20 de ani, deşi s-a născut în 1882. Luni 23 noiembrie s-au împlinit 20 de ani de la prima zi de tranzacţii la Bursa de Valori Bucureşti (BVB) renăscută.

A înviat după prăbuşirea himerei comunismului. Este încă tânără.

Mulţi dintre cei ce au cunoscut-o, abia împliniseră ei înşişi 20 de ani, atunci când ea renăştea. Alţii aveau 30, 40. Foarte puţini - mai mult.

Aveau cu toţii o viaţă de cucerit, erau ca înaintea facerii lumii, la fel ca şi ţara lor.

- Cred că toţi românii aveau mari speranţe atunci, după ’89. Erau atât de multe de făcut şi ambiţii foarte mari şi, probabil, cu naivitatea celor 20 şi un pic de ani pe care îi aveam, nutream speranţele că vom face toate lucrurile pe care ni le doream, căci ce ne-ar fi împiedicat. Doar eram liberi, nu-i aşa?! spune un veteran al brokerilor, care a acceptat să depună mărturie.

Cu mărturiile celor ca el, adeseori anonime, s-a scris această carte:

Aventuri capitaliste în România

aşa cum s-au văzut în primii 20 de ani ai Bursei de Valori Bucureşti

Era Bursa lor, şi mulţi dintre ei au dat Bursei lor viaţă din viaţa lor.

Cu toţii voiau profit, dar nu puţini se simţeau responsabili pentru ţara lor şi doreau să facă profit pe o piaţă sănătoasă.

De la stânga: Lucian Anghel, preşedinte în exerciţiu, Anca Dumitru - director general adjunct, fost director general Rasdaq, Valentin Ionescu - fost director general, Ludwik Sobolewski - director general în exerciţiu, Septimiu Stoica - fost preşedinte, Virgil Anastasiu - fost vicepreşedinte, Stere Farmache - fost director general şi preşedinte,  Mircea Ursache- vicepreşedinte ASF, Dan Paul-vicepreşedinte

I-au ajutat câţiva lideri responsabili. Ar putea fi numiţi bărbaţi de stat, deşi nu aveau înalte funcţii. Cei cu funcţii înalte încercau să împace interesele politice cu interesele ţării, nu neapărat identice.

Unii din înalţii funcţionari au înţeles că Bursa de Valori Bucureşti (BVB) şi piaţa de capital sunt vitale pentru reconstrucţia şi dezvoltarea României. Chit că, în primii săi ani, piaţa, Bursa – în fapt, a fost scindată în două entităţi juridice.

Alţii doar au simţit mirosul profitului şi al puterii.

Au lucrat la înfiinţarea ei fie din entuziasmul pur şi simplu, al celor cărora le place să construiască, fie dintr-un simţ special al afacerii profitabile. Fie că aveau viziunea dezvoltării ţării cu ajutorul Bursei, ori din calcul politic.

Şi - statistic, cel mai des, mulţi acţionau dintr-o combinaţie a tuturor celor de mai sus.

A fost, probabil, cea mai mare aventură financiară din România celor dintâi 10 ani de libertate economică. Prin ecuaţia privatizării în masă au fost transferate, din conturile statului în conturile cetăţenilor majori ai ţării, active echivalând cu miliarde de euro, prin chiar ringurile Bursei României, indiferent dacă se numea Rasdaq sau BVB.

Toţi oamenii Bursei, care au lucrat la (re)înfiinţarea ei, fiecare după puterea şi priceperea lor, sunt personajele secundare ale acestei cărţi. La fel - puternicii, entuziaştii şi pragmaticii acelor zile.

Personajul principal al aventurii este Bursa. Este o vietate şi o instituţie, în acelaşi timp, cu o personalitate complicată, uneori contradictorie şi derutantă. Alteori, fascinantă şi obsedantă. Întotdeauna cu neputinţă de ignorat şi adeseori lăsând «economia reală» s-o răzbune, când este, totuşi, trecută cu vederea la capitolul „şi altele”.

Bursa arată exact ce fel de economie serveşte. Mai mult, este atât de puternică încât, chiar şi ignorată de puternicii zilei, devine expresia cât se poate de fidelă a momentului de dezvoltare a unei ţări şi a viziunii şi puterii conducătorilor acesteia.

Ori a lipsei de viziune.

Cei ce o cunosc şi o iubesc se pot înfrunta între ei, dar nu este unul care să nu vrea să elimine cele “Opt bariere sistemice” din calea dezvoltării Bursei. Acesta este titlul unui document oficial al Buseri, emis la 19 ani de la înfiinţarea acesteia, dar despre cât de mari au fost toate celelalte bariere care au dat de furcă pieței în acești an - această carte încearcă să dea o idee.

Cronologia înfiinţării pieţei poate suna fără menajamente aşa:

* În octombrie 1992 se înfiinţează, prin hotărâre de Guvern, Agenţia Naţională a Titlurilor de Valoare, ca o direcţie în cadrul Ministerului Finanţelor, în scopul reglementării viitoarei pieţe. Avea o parte din atribuţiile cu care avea să fie însărcinată autoritatea de mai târziu a pieţei, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM).

* Simultan, la Banca Naţională a României, o echipă începe să lucreze la procedurile necesare pentru funcţionarea viitoarei Burse, în cadrul Centrului de Proiectare si Implementare a Pietei de Capital.

* Rănile politice ale celei de a patra mineriade încă nu se vindecaseră. Rănile politice au început să fie tratate, abia peste vreo zece ani, când - de voie sau de nevoie, toată lumea a fost de acord ca ţara să intre în NATO şi în UE.

* La data de 1 aprilie 1995 se semnează certificatul oficial de renaştere al Bursei de Valori Bucureşti (BVB), după 46 de ani de tăcere impusă de un regim politic ostil.

* Aproape trei luni mai târziu, BVB era inaugurată. La 23 iunie 1995.

* Alte cinci luni a trebuit să mai treacă până la cea dintâi şedinţă de tranzacţionare, până la 20 noiembrie 1995. Nu erau decât nouă companii la cotă.

Aveam în sfârşit bursă, dar piaţa avea să fie altundeva.

* La 25 octombrie 1996 se inaugurează piaţa Rasdaq, altundeva decât la Bursă. Proiectul ei era fabulos, să imite piaţa americană NASDAQ. Utilitatea ei imediată: să faciliteze transferul rapid de proprietate asupra activelor comerciale ale României.

* La sfârşitul anului 1996 deja se tranzacţionau acţiunile a 1.300 de companii.

* O competiţie bizară se declanşează între BVB şi Rasdaq.

* Bursa îşi începe aventura, adeseori similară cu o cursă de supravieţuire. La primul impact cu o criză financiară globală, chiar şi pe piaţa Rasdaq, creşterea fulminantă din primii doi ani se transformă în criză, din cauza mediului ostil pentru economisire şi investiţie.

* Schemele piramidale (Caritas) şi fondurile mutuale insuficient controlate (SAFI), aveau să compromită ani de zile ideea de economisire şi ideea de plasament prin intermediul profesioniştilor pieţei de capital. Caritasurile au fost încurajate de (cel puţin) nepăsarea autorităţilor.

* Uşurinţa cu care băncile au dat împrumuturi, adeseori riscându-şi existenţa, a erodat multă vreme alternativa de finanţare a afacerilor prin bursă.

* Crizei mondiale din 1997 i se adaugă, în România, coşmarul celei din urmă mineriade, din 1999.

* Până în anii 2000 piaţa creşte datorită impusului iniţial al înființării sale și al privatizării pentru care a fost înființată, de fapt. Apoi respiră prin câteva fire de paie.

* Sindromul FNI, ultima mare escrocherie a tranziţiei la economia de piaţă, împiedică piaţa să se bucure pe deplin de revirimentul economic de după anul 2000.

* În anul 2000 economia este repusă pe fundamente sănătoase, prin încurajarea repatrierii profiturilor din exporturi.

* Indicii BVB cresc cu peste 100% în 2002, dar lichiditatea BVB abia dacă se dublează, până la 709,8 milioane de lei.

* Un an mai târziu, perspectiva aderării la UE propulsează piaţa spre statutul de care a fost frustrată.

* În 2004, anul semnării tratatului de aderare la UE, indicii BVB se dublează din nou.

* Guvernul face fabuloasele promisiuni de listare pe care nu le-a îndeplinit integral nici 10 ani mai târziu (”Sindromul Portului Constanţa”. În 2015 a avea să fie amânată încăodată listarea companiei care administrează portul).

* Lumea brokerilor fierbe. BVB fuzionează cu Rasdaq în 2005.

* Bursa devine şi de drept proprietatea brokerilor şi, în sfârşit, societate pe acţiuni.

* Vremurile sunt bune, dar BVB şi Bursa de derivate din Sibiu ratează fuziunea.

* Urmează anii de glorie de până la criză. Din criză, chiar şi în 2014 lumii abia îi vine să creadă că a ieşit.

* BVB este cotată pe propria piaţă în 8 iunie 2010. Trecuse peste eşecurile de a nu fi păstrat la cota sa Automobile Dacia, sau de a atrage BCR şi peste succese ca listarea Petrom, BRD, Banca Transilvania şi Fondul Proprietatea.

* În 2013, sindromul Portului Constanţa dă semne de vindecare. Se listează Nuclearelectrica, Romgaz, Electrica.

* În 2014, Bursa de Valori Bucureşti (BVB) pare să-şi fi reluat raliul către locul pe care îl merită în economia României şi a acestei părţi de Europă, cunoscută şi sub toponimul “Porţile Orientului”, unde lucrurile pot fi luate şi în serios. Eventual.

Renaşterea după 60 de ani de criogenie comunistă şi destinul Bursei de Valori Bucureşti (BVB) au fost marcate de un fenomen conjuctural (împărţirea, după 1990, a proprietăţii socialiste de dinainte de 1990) şi de unul fundamanetal: ideea bursei ca instituţie vitală pentru economie.

Înfiinţarea Bursei continuă şi după 20 de ani. Și va mai fi așa atâta vreme cât unii încă se mai tem că este un miraj.

Această carte este mărturia unor mărturii despre înfiinţarea unei realităţi.

Istoria sincopată a bursei moderne este prinsă în capitole şi paragrafe, care răvăşesc prin mărturiile contemporanilor, în căutarea unor sensuri. Autorul a apucat să consemneze mărturiile a doar câțiva din cei mulți pe care îi știe și îi respectă, pentru că au lucrat la înființarea Bursei.

Mărturiile nu se lasă narate cronologic, ci la fel de sincopat, pe cât de răvăşită a fost istoria acestor cei dintâi 20 de ani.