CUM CITEȘTI despre salarii? România are cel mai mare grad de inegalitate din UE a veniturilor din muncă

FOTO: spiceprofit.ro

Propun două articole de citit, „în tandemˮ - cum s-ar zice.

1. Cele mai mari venituri salariale din România sunt de peste ȘAPTE ori superioare salariilor celor mai mici, potrivit celei mai recente statistici ale Eurostat, citate de ZF.ro.

Asta e mult, e rău, nu-i așa?

Pe de altă parte,

2. „Guvernul confundă, din nou, cauza cu efectul şi va greşi grav dacă dă salarii mai mari, fie doar şi în două domenii (prioritare, sănătate și învățământ, n.r.), înainte, iar nu după realizarea unor reforme consistente”, spune Moise Guran în Biziday.

Asta de ce e rău? E și mai rău, nu-i așa?

Păi de ce?

Și care este legătura între cele două articole DE CITIT?



Coeficientul de inegalitate din România arată că „bogaţii“ acesteia câştigă de 7,2 ori mai mult decât angajaţii cu cele mai mici salarii din ţară. La nivelul statelor din Uniunea Europeană, coeficientul de inegalitate este de doar 5,2, spune statistica citată de ZF.ro.

Coeficientul în chestiune a fost calculat ca raport între veniturile din salarii ale celor mai bine plătiţi 20% dintre angajaţii din România şi veniturile salariale ale celor mai slab plătiţi 20% dintre angajaţii români.

Nu ne interesează acum valoarea metodologiei, ci faptul că, la noi, inegalitatea a crescut de la „de 4,5 oriˮ mai mare în anul  2000, la „de 7,2 oriˮ în 2014. În același timp, media UE s-a îmbunătățit de la 4,5 la 5,2.

Societățile și economiile deformate de oligopoluri și distorsionate de corupție prezintă, istoric vorbind, simptomuri ca acesta, descris mai sus.

Și acum intervine articolul nr. 2 din „tandemul CUM CITEȘTIˮ de azi.

Articolul DOI este mai mult o opinie  a jurnalistului Moise Guran, care merită atenție, fiind el... un lider de opinie. Am spus că merită atenție, nu neapărat că merită să i se dea dreptate necondiționat.

Moise spune că „Sănătatea şi Învăţământul sunt cel mai bine alese priorităţi naţionaleˮ, inclusiv la mărit salarii, dar că „reforma Administraţiei ar fi trebuit să fie prima. Asta pentru că abia aceea ar crea mai multe resurse, care să permită şi creşterea mai consistentă a salariilor celorlalţi bugetari, dar şi pentru că birocraţia imobilă din România afectează cel mai direct dezvoltarea economicăˮ.

Ați înțeles, desigur. Cele două articole se intersectează în punctul corupție.

Adică: inegalitatea dintre venituri se adâncește cu atât mai mult  cu cât societățile sunt mai corupte, iar  aparatul bugetar, care are un rol esențial în corupție, este și cel care contribuie cel mai mult la adâncirea inegalității. Și atunci, de ce l-am premia cu toții,  înainte să-l schimbăm?!

Atenție, cunosc o mulțime de bugetari harnici , cinstiți, deștepți și, unii, chiar devotați meseriilor lor. Dar tocmai cei ca aceștia ar trebui să se revolte împotriva propriilor sindicate (atât de manipulate politic!) și să le spună:

„Nu vrem mici măriri de salarii, ca să astupați gura proștilor și hoților. Dați-i afară pe aceștia, ca să se vadă munca noastră, și dați-ne direct salarii mari.ˮ

Ideologii comuniști  plimbau pe la nasul iepurilor cetățeni următorul morcov propagandistic:

„În socialism societatea ia de la fiecare cât poate să dea și dă fiecăruia după competență. În  comunism va fi așa: de la fiecare cât poate și fiecăruia cât are nevoieˮ.

Când am auzit prima oara sloganul ăsta, am rămas o clipă visător. Ni se promitea raiul. Apoi m-am uitat în jurul meu și nu văzut cum se măsoară competența, de la un punct încolo, de la punctul în care cineva competent vrea să fie și liber, și cum se satisfac nevoile, ale „cetățenilor iepuriˮ mai ales.

Nu există o democrație a proștilor, după cum nici democrația socialistă nu a existat în realitate. Pe lumea asta există rezultate. Rezultate, oameni de treabă și hoți.

În susținerea acestor afirmații, nu mă pot abține să nu citez ceva în plus din Biziday-ul lui Moise:

Salarizarea bugetarilor...o fi şi asta o problemă...„ adiacentă, ca distorsiune într-o piaţă a muncii împărţită:

- o parte în care nu intri într-o companie decât la un salariu minim pe economie, după ce ai dat câteva examene riguroase pe post şi ai acceptat eventual să lucrezi, măcar parţial, cu salariul la negru,

-  şi o altă parte, asta a bugetarilor, în care n-ai şanse să intri decât pe pile, eventual cu o şpagă, sau să accepţi un post pe care nu îl vrea nimeni, ori într-o şcoală, într-un spital sau, mai rar în administraţie. (...)

Bugetarii nu sunt prost plătiţi faţă de nivelul ţării, nivelul lor de salarizare este efectul, iar nu cauza disfuncţionalităţilor din sistemele publice, fie că vorbim de educaţie, sănătate, administraţie sau orice altceva şi, trei, lipsa de performanţă a acestor sisteme publice joacă un rol important în frânarea generală a ţării, inclusiv a privaţilor şi a capacităţii economiei noastre de a ne susţine un trai mai bunˮ.

Și

„Cum sunt puţine şanse să vedem un proiect de reformă a Administraţiei mai devreme de toamna acestui an, sunt chiar curios câţi dintre funcţionarii noştri îşi vor dori salarii mai mari, sau vor prefera să nu se atingă nimeni de joburile lor chiar dacă nici majorări nu vor primiˮ.