Noua presiune de depreciere are legătură cu aşteptarea retuşurilor la „ordonanţa lăcomiei” (OUG 114).
Retușurile au fost promise până vineri de ministrul Orlando Teodorovici (de Finanțe), inclusiv evaluatorilor agenţiei de rating Standard & Poor’s.
Dacă, apoi, S&P schimbă perspectiva României din „stabilă” în „negativă”, va urma retrogradarea retingului la categoria „junk” (gunoi - sau „nerecomandabilă investițiilor”, în termeni eleganți).
Astfel s-ar consacra oficial prăbușirea finanțelor publice românești, printr-un mecanism de explicat separat.
Testul de azi de pe piața valutară confirmă tendința analiștilor care văd cursul spre 4,80 la sfârșitul anului.
Ia uitați cum încearcă euro să spargă rezistența recordului istoric:
ACUM - avem nişte bani, mulţi - puţini, de apărat de dezastrul deja indus de niște politici guvernamentale dezastruoase.
Paradoxal, o şansă ca economiile noastre de muritori de rând să-şi mai păstreze cât de cât valoarea ar fi tocmai aceea că guvernul se va împrumuta la costuri tot mai mari, ca să acopere găurile pe care le-au provocat politicile sale.
Paradoxal - pentru că, în fond, șansele ar fi doar să mai conservăm ceva din pierderile de valoare a banilor noștri prin inflați și prin curs.
Se mai bucură cineva că i-a crescut salariul, că a cumpărat inclusiv (sau mai ales) pe credit case, maşini, „smartfoane” şi televizoare?!
Vai lui! Să nu citească mai departe, dacă este atât de cunoscător.
Chiar şi după tot războiul Băncii Naţionale cu inflaţia care a explodat la sfârşitul anului 2017?
Se mai bucură cineva că nişte parlamentari milostivi şi guvernul lor de papagali au impus băncilor o taxă care le impune să scadă dobânzile?
Vai lui! Din nou şi din nou. Să nu citească mai departe, dacă nu mai are nici o îndoială în ceea ce-l priveşte.
Totuşi...
Întreg anul trecut, avalanşa de ameninţări în care nişte golani ajunşi la butoanele ţării ne-au tăvălit banii m-a derutat şi pe mine suficient de mult ca să nu mai ştiu în ce cale de scăpare să cred destul de mult ca să vi-o propun.
Dar tocmai scandalul „ordonanţei lăcomiei” m-a luminat, paradoxal. Oricărui dezastru i se poate găsi și modul de întrebuințare.
Ce să facem, ca să salvăm valoarea banilor noştri?
Ce mai mare bancă din România prevede că Guvernului i se va cere o dobândă medie de 5,5% la împrumuturile pe termen lung pe care le face prin vânzarea de titluri de stat.
Și? Care-i legătura?
Păi dacă statul nemuritor, cel mai comod client al băncilor, își vede scumpit creditul de la 4,7% la 5,5 %, cu cât mai mult se va amplifica diferența la dobânzile pentru muritori?!
Banul se va scumpi oricine îl va avea de împrumutat și TOȚI BANII VIN DE LA NOI!
Fie din munca noastră care face profitul companiilor, fie direct din economiile noastre care se strâng în bănci.
Dacă guvernul va avea nevoie de tot mai mulți bani, înțelept ar fi să i-i împrumutăm tot mai scump. Nu avem cum? Oricum băncile ni-i iau pe te miri ce dobânzi la depozite?
Hm!
N-aș prea crede. Băncile îi fraieresc pe fraieri. „Eu nu mai vreau să fiu fraierul nimănui”, ar trebui să ne repetăm seara la culcare fiecare dintre noi.
Dar hai s-o luăm altfel.
Deruta de a mai găsi o cale rezonabilă de a salva valoarea economiilor mele m-a izbit atunci când am văzut ce randamente mai oferă fondurile mutuale (favoritele mele).
Jale!
Şi atunci am căutat să-mi descriu deruta cu întrebările:
Să cumpărăm aur? Asta este o metodă la rândul ei foarte periculoasă pentru noi, oameni obişnuiţi, dacă nu este folosită pe cicluri lungi, de mulţi ani şi, de obicei, în anticipația vreunui eveniment catastrofic, cum ar fi războiul.
Să cumpărăm valută? Ar fi fost o şansă după ce Banca Naţională „i-a dat în cap” lui euro, cum zic dealerii. Încă nu a fost depăşit ultimul „maxim istoric”, dar stă să cadă, aţi văzut mai sus.
Merită însă bătaia de cap valutară? Niciodată nu v-am spus că asta este o metodă de salvare a economiilor, pentru că este periculoasă, mai ales când nu știi exact în ce scop o adopţi.
Ar mai avea ceva sens dacă ai rate la creditele în euro, dar sportul ăsta e periculos.
Ar trebui să facem cumpărări în cantități relativ mici (raportat la nevoile totale), astfel încât indiferent de tendința curentă, de creștere sau de scădere, să ne asigurăm o medie decentă a cursurilor.
Preferabil ar fi, desigur, să cumpărăm ceva în perioade de scădere, când tendinţa curentă e de scădere, sau de stagnare - mai precis.
Cum pot să fructific şansele de a nimeri o astfel de perioadă de cursuri mai scăzute?
Folosesc unele dintre cele mai elementare metode de analiză tehnică: comparația dintre cursul curent și mediile mobile ale acestuia pe ultimele 5 și 23 de zile.
(vezi graficul, sau mai bine să îl mai pun o dată şi aici)
Regula tehnică este că dacă media mobilă sare și se păstrează peste cursul curent, se confirmă o tendință curentă de scădere.
Iar dacă media mobilă lentă (pe 23 de zile) sare peste cea rapidă (de 5 zile) atunci confirmarea scăderii este și mai puternică.
Da, dar acestea sunt doar indicii statistice şi nu nu sunt semnale infailibile. Trebuie interpretate calitativ, iar analiştii profsionişti folosesc în plus calcule statistice la care nici nu visaţi...
Şi la ce bună atâta bătaie de cap?! Ca să câştigăm ce? dacă leul s-a aprecia cu 10 bani, la 100 de euro cumpăraţi am căştiga - cât? 10 lei - nu zic că e puţin, fiecare îşi cunoaşte buzunarul, sau ar trebui să şi-l cunoască.
Comparaţi cu inflaţia randamentele (culoarea diferitelor tipuri de fonduri arde tot mai tare cu cât riscul de piaţă este mai mare).
Nu este în intenţia mea şi nici a surselor folosite să sugerăm luarea unor decizii de investiţii, ca urmare a lecturii celor de mai sus.
Banul se va scumpi oricine îl va avea de împrumutat și TOȚI BANII VIN DE LA NOI!
Fie din munca noastră care face profitul companiilor, fie direct din economiile noastre care se strâng în bănci.
Dacă guvernul va avea nevoie de tot mai mulți bani, înțelept ar fi să i-i împrumutăm tot mai scump. Nu avem cum? Oricum băncile ni-i iau pe te miri ce dobânzi la depozite?
Hm!
N-aș prea crede. Băncile îi fraieresc pe fraieri. „Eu nu mai vreau să fiu fraierul nimănui”, ar trebui să ne repetăm seara la culcare fiecare dintre noi.
Dar hai s-o luăm altfel.
Deruta
Deruta de a mai găsi o cale rezonabilă de a salva valoarea economiilor mele m-a izbit atunci când am văzut ce randamente mai oferă fondurile mutuale (favoritele mele).
Jale!
Şi atunci am căutat să-mi descriu deruta cu întrebările:
Să cumpărăm aur? Asta este o metodă la rândul ei foarte periculoasă pentru noi, oameni obişnuiţi, dacă nu este folosită pe cicluri lungi, de mulţi ani şi, de obicei, în anticipația vreunui eveniment catastrofic, cum ar fi războiul.
Să cumpărăm valută? Ar fi fost o şansă după ce Banca Naţională „i-a dat în cap” lui euro, cum zic dealerii. Încă nu a fost depăşit ultimul „maxim istoric”, dar stă să cadă, aţi văzut mai sus.
Ar mai avea ceva sens dacă ai rate la creditele în euro, dar sportul ăsta e periculos.
Mirajul cursului
Ar trebui să facem cumpărări în cantități relativ mici (raportat la nevoile totale), astfel încât indiferent de tendința curentă, de creștere sau de scădere, să ne asigurăm o medie decentă a cursurilor.
Preferabil ar fi, desigur, să cumpărăm ceva în perioade de scădere, când tendinţa curentă e de scădere, sau de stagnare - mai precis.
Cum pot să fructific şansele de a nimeri o astfel de perioadă de cursuri mai scăzute?
Folosesc unele dintre cele mai elementare metode de analiză tehnică: comparația dintre cursul curent și mediile mobile ale acestuia pe ultimele 5 și 23 de zile.
(vezi graficul, sau mai bine să îl mai pun o dată şi aici)
Regula tehnică este că dacă media mobilă sare și se păstrează peste cursul curent, se confirmă o tendință curentă de scădere.
Iar dacă media mobilă lentă (pe 23 de zile) sare peste cea rapidă (de 5 zile) atunci confirmarea scăderii este și mai puternică.
Da, dar acestea sunt doar indicii statistice şi nu nu sunt semnale infailibile. Trebuie interpretate calitativ, iar analiştii profsionişti folosesc în plus calcule statistice la care nici nu visaţi...
Şi la ce bună atâta bătaie de cap?! Ca să câştigăm ce? dacă leul s-a aprecia cu 10 bani, la 100 de euro cumpăraţi am căştiga - cât? 10 lei - nu zic că e puţin, fiecare îşi cunoaşte buzunarul, sau ar trebui să şi-l cunoască.
Fondurile mutuale
Dobânzile sunt în creştere neîndoielnică şi tendinţa asta ar trebui să nu mă mai sperii de randamentele mici afişate acum.
Este momentul fondurilor monetare şi de obligaţiuni, căci obligaţiunile statului vor da randamente tot mai mari - finanţele statului sunt varză şi creditorii lui îi vor cere dobânzi tot mai mari. Nu avem noi, românii încredere în acest guvern, darămite creditorii.
Comparaţi randamentele fondurilor mutuale de mai jos. Le pun tot pe cele din decembrie, ca să nu fie intoxicate de ordonanţă (nu prea mult)
Atenţie însă, la regulile de bază, enunţate încă de la începuturile acestui blog: plasamentul depinde de nevoile celui care investeşte, de vârsta lui, respectiv de momentul în care îi trebuie banii
Vedeţi în articolul de acum trei ani:
Cum să strângi bani la 25-30 de ani şi cum să-i investeşti. Dar la 40-50, sau la 60 de ani?
Și în:
... tabelul
ACUM
Comparaţi cu inflaţia randamentele (culoarea diferitelor tipuri de fonduri arde tot mai tare cu cât riscul de piaţă este mai mare).
Inflaţia a fost de 3,27% în decembrie, cea oficială.
Mai uitaţi-vă şi la mărimea activelor ( a averi strânse de participanţi), căci vreţi un fond maer, care să aibă loc confortabil de manevră.
Este interesant cum cele mai profitabile fonduri de anul trecut au fost cele care și-au împărțit plasamentele între depozite bancare, titlrui de stat și acțiuni.
Dar judecata de valoare - altădată.
Avertisment
Nu este în intenţia mea şi nici a surselor folosite să sugerăm luarea unor decizii de investiţii, ca urmare a lecturii celor de mai sus.
Articolele mele despre eventuale soluţii de plasament au rost exclusiv informativ, de repere și didactic, de suport de învățare și de DESCOPERIRE a BANILOR.
Singurii responsabili pentru asumarea unor riscuri sunt aceia care iau deciziile de investiţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu