Întrerup, ca să dau ştirea despre graba ASF de a amenda NN Pensii, compania care administrează cel mai mare fond de pensii obligatorii administrate privat,
CITIŢI mai întâi:
ASF a amendat NN Pensii pentru că şi-a avertizat membrii de posibilitatea naţionalizării pensiilor private
Şi reveniţi aici:
Nu discut oportunitatea sancţiunilor şi nici rapiditatea cu care au fost date. Avertismentul NN Pensii nu s-a sprijinit decât pe temeri, iar ASF a sancţionat prompt faptul. Într-adevăr, nu faci valuri în piaţă, dacă nu ai motive serioase.Pe de altă parte, este greu de conceput cum de nişte profesionişti serioşi ca aceia de la NN Pensii, s-au expus fără să fie avut niscaiva motive serioase. Dar nu le-au spus, dacă le-au avut. De ce?
Şi aşa ajugem la ce mă frământă.
Cineva lansează ipoteza periodic, la doi trei ani odată, ca să vadă care mai este vigoarea oponenţilor faţă de ideea odioasă a naţionalizării pensiilor viitoare ale tinerilor de astăzi.
Hidoşenia unei astfel de măsuri nu mai trebuie demonstrată. Pensiile private sunt în nişte conturi private, o proprietate care este garantată de Constituţie, dar nu poţi să nu te temi, când te gândeşti ce Curte de judecători constituţionali ar putea confirma asta. Sau mai degrabă nu??!!
Articolul meu din CursDeGuvernare.ro dă mai multe detalii necesare pentru a avea tabloul complet.
Aici adaug doar câteva idei:
Nici discursul liderului suprem al politici dâmboviţene nu este lniştitor. În afară de anatema zvârlită asupra lansatorului unui asemenea zvon. Liviu Dragnea şi-a aruncat dispreţul sonor asupra administratorilor fondului de pesnii administrate privat NN.
Într-un demers retoric pervers, i-a făcut colonialişti pe meseriaşii respectivi, prea serioşi ca să se fi expus fără motiv.
„...Poate puteau să o facă într-o colonie sau într-o fosta colonie olandeză. În România nu este permis așa ceva”, a spus Liviu Dragnea, potrivit Știrileprotv.ro.
Cel mai probabil nu şeful Autorităţii de Supraveghere Financiară a fost „lansatorul” ipotezei.
(Lui Mişu Negriţoiu i se vânează postul nu demult, dar el ar fi cel mult o victimă colaterală.)
Certă este foamea Bugetului de stat, împovărat de promisiunile iresponsabile de creşteri de salarii şi de o relaxare fiscală neînsoţită de alte reforme.
Dintotdeauna Guvernul are foame de bani, dar iresponsabilitatea politică a ajuns azi la o asemenera amploare încât spectrul naţionalizării îi bântuie periodic pe guvernanţi.
S-a întâmplat în Polonia, altădată campioana sistemului de pensii administrate privat, şi în Ungaria.
Este greu să nu te temi şi să nu găseşti resurse de a te opune.
#rezist
Şi mai este ceva: este greu să scoţi povestea asta în afara campaniei politicienilor la putere împotriva multinaţionalelor.
Nu pot să speculez mai mult, dar este greu să nu te gândeşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu