Ce ar zice acum cei doi profesori pensionari care îmi spuneau
(acum vreun an) că înţeleg ei de ce îi avertizez eu pe ei:
- Veți plăti, ca la
cămătari, generozitatea guvernului. Prin inflaţie şi
prin curs.
- Înţelegem ce ne spui, dar noi vrem bani azi - îmi spuneau cei
doi, altfel oameni cu gândire decentă.
Alții, doar lacomi şi/sau cu speranţa de viaţă viguroasă în faţă,
se grăbeau:
- să se îndatoreze și
- umblau la economiile plasate în fel și chip,
- ca să acopere facturile la tot ce se îndemnau să cumpere, „că are balta pește”.
Alții caută deja soluții să mai conserve câte ceva din plusul net
pe care îl mai câștigă încă.
Datele problemei sunt nașpa
Inflaţia românească se menţine cea mai mare din Europa, disproporţionat de
mare.
Plătim tot mai scump, chiar dacă inflația mai scade.
Chiar dacă până şi guvernatorul Băncii Naţionale s-a arătat surprins că a
scăzut în iunie la 3,84%.
Şi va mai rămâne sus, cât?
Mugur Isărescu a şi spus pe șleau că nu mai poate ține
puterea leului. Adică atâta vreme cât dăm tot mai mulți euro pe importuri, euro crește! Cum se spune.
Semnele că se strânge șurubul pe veniturile populației vin acum și dinspre guvern
Care nu mai are bani:
Menestrelul Finanțelor Publice (Orlando Teodorovici, foto) nu mai este în stare să propună un
proiect de rectificare bugetară de redistribuire a sărăciei de fonduri.
Și se gândește ba la scăderea numărului de bugetari, ba la impozitarea progresivă a pensiilor speciale.
Și se gândește ba la scăderea numărului de bugetari, ba la impozitarea progresivă a pensiilor speciale.
Visează, de fapt, la impozitarea progresivă generală, o mai veche
dorință socialist democratică a gloatei de profitori aflați încă la guvernare.
Şi noi, calici onorabili ce suntem, ce să facem?!
Care soluții? Exemple
ȘTIREA: Economisirea în valută crește puternic, în timp ce depozitele în lei urcă doar în ritm mai redus.
SEMNUL: Omuleții caută se se protejeze de
deprecierea leului, anunțată pe bună dreptate...
...pentru că țara trebuie să plătească tot mai mulți euro pe mărfurile de import mult dorite (și pe care nu le produce).
...și Leul nu mai poate continua să fie tare, ca să satisfacă lăcomia omuleților.
...pentru că țara trebuie să plătească tot mai mulți euro pe mărfurile de import mult dorite (și pe care nu le produce).
...și Leul nu mai poate continua să fie tare, ca să satisfacă lăcomia omuleților.
(Printre care și eu cu familia
mea. Nu ne-am prăpădit noi portofoliul de fonduri mutuale ca să ne
mobilăm o căsuță nouă la țară?! Dar mă rog, era un obiectiv strategic şi a
meritat).
Știrea mai zice că avansul depozitelor în valută a fost aproape
dublu față de cel al depozitelor în lei, în ultimele 12 luni.
Cele dintâi au trecut de 40% din totalul depozitelor
populației, chiar dacă dobânzile oferite de bănci, de exemplu la depozitele în euro, sunt foarte aproape de zero.
Ca să nu mai spun de comisioane... destul de mari ca să ajungi acasă cu mai puțini euro decât ai depus.
Ca să nu mai spun de comisioane... destul de mari ca să ajungi acasă cu mai puțini euro decât ai depus.
ȘTIREA (alta): Cei care au aflat că există și alte oferte
decât păcăleala băncilor au reînceput de vreo trei patru luni să investească în
fondurile mutuale.
Mai mult, s-au orientat spre cele care investesc în obligaţiunile
unui stat tot mai flămând, care se va împrumuta tot mai scump, poate chiar de
la începutul anului viitor.
Detaliile sunt AICI:
Tendinţă răsturnată: Creşte din nou atractivitatea fondurilor mutuale de obligațiuni, pe seama nevoii de bani a Guvernului
SEMNUL: Pericolul scăderii
veniturilor în termeni reali (minus inflaţie), ca şi nominali (în mână) i-a
trezit pe mulţi, care s-au uitat la câştigurile
(randamentele) fondurilor mutuale pe ultimele 12 luni.
Le dau mai jos doar pe cele mai mari decât inflaţia pe ultimele
12 luni (3,84%).
Şi nu vă uitaţi mai întîi în capul tabelului, unde sunt fondurile
de acţiuni (pe roşu), că nu aveţi curajul înţelept pentru ele, ci mai jos, la
fondurile de obligaţiuni (pe bleu).
Scriu eu în articolul din CursDeGuvernare:
Fondurile deschise de investiții românești (mutuale) de
obligațiuni au înregistrat subscrieri nete de peste 240 de milioane de lei în
iunie 2019, faţă de 110,8 milioane de lei în mai.
Pe primul semestru subscrierile nete (difererența
dintre banii plasați și cei retrași) au fost de peste 301 milioane de lei pe
primul semestru, potrivit datelor Asociației Administratorilor de Fonduri
(AAF), publicate marți.
Fondurile mutuale și-au consacrat astfel revirimentul, datorită
dublării față de luna mai a subscrierilor nete în fondurile care investesc în
obligațiuni și instrumente cu venit fix, pe fondul nevoii tot mai mari a Ministerului
Finanțelor de a finanța deficitul bugear în creștere.
