CUM SĂ CITEȘTI darea în plată în versiunea Comisiei Europene. Scandalul - în faza protestelor de stradă

Mulțumesc fotografilor AM Press și Mediafax

Ce este de descifrat în reacția Comisiei Europene la iminenta adoptare a Legii dării în plată de către Senatul României?

Că se aplică retroactiv și că din cauza asta România ar putea suferi, de aici încolo,  de „insecuritate juridică”? Bașca de „instabilitatea sectorului financiar”?

Păi nu de asta au ieșit în stradă deunăzi debitorii, ca să se aplice retroactiv?

Ce este aceea „insecuritate juridică”și cui îi pasă de ea?!

Cui ce-i pasă de pericolul „instabilității financiare”?!

„Vorbe domnule, vor să ne aburească și ăștia”, vor fi spus protestatarii, care declarau la TV că nu vor să dea în plată casele cumpărate pe credit, decât... „în ultimă instanță”. Și vor mai mult să aibă un atu și ei în relația cu banca.

Ceea ce , fără ironie,  este emoționant și relevant. Voi reveni la asta. Acum doar să amintesc, cum se cuvine, că:

* Comisia Euro­peană  a făcut reproșurile respective în raportul de ţară aferent anului 2016.

* Legea privind darea în plată a imobilelor ar fi pe ordinea de zi a Senatului,  astăzi.   Nu se știe exact în ce formă, dar oricum, adoptarea ei, mai mult decât previzibilă, nu este decât un test politic, căci Camera Deputaţilor este decizională.

Adică acolo se vor juca marile cărți.

UNU: Nu îi pasă, câtuși de puțin, de insecuritate juridică, niciunuia dintre debitorii care au ieșit în stradă și, unii dintre ei, s-au lăsat biciuți de bancheri, iar aceștia au fost neapărat dotați cu costum și cravată.

Prin insecuritate juridică, tipii de la Bruxelles (în costul și cravată și ei) au făcut aluzie la eventualitatea că, în România, oricine va putea face orice îi va conveni, bine sau rău, dacă are sufiecint suport în Parlament.

Or, Parlamentarii României sunt bine cunoscuți în toată lumea pentru insomniile pe care li le provoacă responsabilitate față de țară și de concetățenii lor.

DOI: Nu poate să-i pese nicicât de pericolul instabilității financiare cuiva care nu-și mai poate plăti ratele decât cu riscul de a face foamea.

Nu am citit nicăieri o analiză nepărtinitoare despre chestiunea dării în plată, cu date care să nu fie contestate.

Nu vreau să comentez pe fond disputa, ar fi inutil. Mi-a plăcut numai fostul coleg Laurențiu Roșoiu, acum manager de investiții, când a titrat în blogul său:

„Legea darii în plată, ca un compromis între nevoi și dorințe”

Citiți asta și veți vedea o atitudine de bun simț, care evocă și nechibzuința debitorilor și agresivitatea abuzivă a bancherilor. Nu mai am ce adăuga, decât că:

Adepții și contestatarii legii se situează pe poziții care par atât de greu de împăcat, încât este limpede că legea a intrat de mult în câmpul politicii, fie el și numai economice. Mă îndoiesc, însă, că numai economică.

Niște persoane publice, niște RESPONSABILI ar fi trebuit să ajungă demult la un compromis, dar nu au făcut-o, tocmai din cauză că chestiunea dării în plată și așa zisa ei lege parcă ar fi menite să agite apele măcar până la alegerile locale.

Și acesta este de fapt, lectura esențială a reacției Comisiei Europene: un avertisment foarte voalat că politizarea chestiunii va face mari probleme României.

Ca și cum ar mai conta!... Ehei, câte probleme de-astea nu am păpat noi!...

Să vedem ce zice și ambasadorul SUA... :)

Va trebui să nu poarte costum și cravată, totuși, pentru că ar putea fi confundat cu „biciuitorii”, cu alții, din sistemul bancar.

Detaliul că „ăștia în costum și cravată” biciuie poporul, mai ales poporul muncitor, este relevant pentru o societate modernă care își găsește tot mai greu echilibrul, mai ales dacă este la începuturile sale democratice.

Altfel, am văzut bine ce trumpi și lepeni pot produce chiar și democrațiile avansate.

Nu mai știu: cine lăuda modelul chinez, acum doi trei ani?...