Un public peste așteptări de numeros a rezistat atracţiei altor oferte de la Bookfest, mai accesibile, aparent mai spectaculoase, și a venit la #jocurileprivatizarii.
Neofiţii s-au alăturat personalităţilor din piaţă, care l-au onorat cu prezenţa lor pe autor, confirmând respectul de care acesta se bucură.
Plină de acţiune şi suculentă în dezvăluiri, cartea se cheamă Jocurile privatizării, pentru că puternicii zilei au plasat mereu Bursa în umbra procesului de privatizare, fără să-i recunoască menirea de cea mai importantă instituţie de capitalizare a economiei, aşa cum s-ar fi cuvenit.
 |
| Dela stânga: Costel Postolache - editorul, Mircea Ursache, Septimu Stoica și Adrian N. Ionescu |
Autorul experimentează o reţetă rară, dacă nu inexistentă pe piaţa autohtonă a cărţii. Vrea să scrie despre companii ca despre personaje şi despre evoluţia afacerilor lor ca despre destine de fiinţe vii.
Două publicații importante ale țării, Ziarul Financiar și Business Magazin au avut nesperate cuvinte de laudă despre carte.
„Cartea lui Adrian N. Ionescu este importantă pentru că unu, există şi a fost scrisă, şi doi, pentru că surprinde caleidoscopic şi plăcut etape esenţiale şi inside‑uri din primele două decenii ale pieţei de capital. Un exerciţiu pe care presa românească de business, atâta câtă mai este, ar trebui să-l repete, atâta cât se mai poate. De cititˮ, decisese Dorin Oancea, în Business Magazin, încă din 28 mai.
„Fiecare capitol are personalitatea sa şi, din acest punct de vedere „Jocurile privatizării“ este interesantă: personaje pe care le-am cunoscut, de care am citit şi de care am auzit, vorbesc sau sunt pomenite în contextul istoriei recente a pieţei de capital. Oficiali ai statului, reprezentanţi ai instituţiilor financiare internaţionale, FMI şi Băncii Mondiale, consultanţi, oameni de afaceri mai mult sau mai puţin controversaţi, politicieni şi membri ai guvernelor, brokeri, şefi ai bursei şi organisme de control şi supraveghere, toţi şi-au găsit locul în carte, alături de privatizări, listări, negocieri sau tranzacţii dubioaseˮ, mai adaugă Dorin Oancea în Business Magazin.
„Jocurile privatizării, secretele bursei, secretele privatizării, bursa, infiinţarea bursei - toate sunt subiecte incitante, despre care lumea vrea să afle, mai ales că pentru omul de rând par sau chiar sunt extrem de complicate, greu de înţeles, învăluite într-o aură de mister. Adrian N. Ionescu încearcă să înlăture ceva din mister, în această carte, «Jocurile Privatizării» - scrisese Ziarul Financiar în ajunul lansării cărţii la Bookfest.
Cartea este făcută „să ajungă un bestseller”, a mai scris Ziarul Financiar.
Companii, despre oameni şi despre afacerile lor – Adrian N. Ionescu promite să scrie despre ele mai mult decât romane documentate şi variante corporatiste de bildungsroman, vrea poveşti palpitante, în care istoriile lor vii să fie alimentate de mărturiile vii ale personalităţilor convocate la această întreprindere.
„Tot scriind analize şi sinteze economice „la jurnal”, m-am trezit după vreo 20 de ani că am devenit istorie odată cu ele. Colegi mult mai tineri nu au apucat unele vremuri din secolul trecut şi din primi ani ai acestuia şi nu ştiu mai mult decât le poate spune un motor de căutare pe internet. Mi-am dat seama că nici tinerii istorici nu vor şti mai mult decât ce va fi scris presa, inclusiv cea tipărită. Ce îmi rămânea de făcut? Mi-am făcut treaba”, spune autorul.
Jurnalistul a convocat personalităţile pieţei, le-a spus că nimeni nu e nemuritor şi că nu este bine să se piardă o mulţime de poveşti şi realităţi relevante, neinlcuse în istoriile şi rapoartele oficiale cu care se face istoria.
În schimb, „ un bildungsroman este romanul unei deveniri şi personajul principal trebuie să fie compania respectivă, în cazul de faţă Bursa de Valori Bucureşti (BVB)”, spune Adrian N. Ionescu într-un interviu acordat Agerpres. Editorul de la Agerpres, el însuşi un veteran al jurnalismului economic, îl consideră pe Adrian N. Ionescu „unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti în domeniul pieţelor financiareˮ .
În Jocurile privatizării „este acţiune, cartea nu este chiar un thriller, dar are accente de thriller. Victima este se pare economia românească, care s-a dezvoltat aşa cum a putut în absenţa unei instituţii de atragere, de mobilizare şi distribuire a capitalurilor”, explică Adrian N. Ionescu în acelaşi interviu.
„Îl cunosc de foarte mult timp şi ştiu că nu numai cochetează cu literatura, dânsul este un scriitor. Astfel că aici avem de a face cu expertiza unui om care ştie economie, care practică un jurnalism de calitate cum arar se apreciază în România şi care, totodată, este dotat cu un remarcabil talent literar”, a mai spus Septimiu Stoica, acum preşedinte al Bursei Române de Mărfuri, la a cărei înfiinţare de asemenea a participat.
Mai în glumă, mai în serios, Septimiu Stoica s-a declarat bucuros şi invidios pentru că nu a scris el mai întâi o astfel de carte.
Jocurile privatizării
„Adeseori în existenţa sa, piaţa de capital din România a semănat cu Ciuleandra, pe care toată lumea o lua la dans, dar nimeni nu o lua de nevastă. Conform logicii dintr-o anumită perioadă, Bursa era bună de arătat, ca «să ne împăunăm» cu ea, să dăm bine în diverse poze internaţionale”.
Sergiu Oprescu
președinte executiv al Alpha Bank, fost președinte al Bursei de Valori București
„A-i acuza că au vrut să construiască Bursa din România ar însemna să li se exagereze meritele. Să zicem că aveau un grad de simpatie pentru instituţie(...). Nici în momentul de faţă, când avem bursă de peste 20 de ani, piaţa nu stă pe propriile picioare, iar marile evenimente ale pieţei încă le constituie listările statului.”
Septimiu Stoica
președinte Bursa Română de Mărfuri, fost președinte al Bursei de Valori București
„Nu au vrut o Bursă puternică! Nu știe toată lumea?! Ce i-ar fi împiedicat?! Dar nu au vrut, și nu neapărat din raţiuni economice”
Stere Farmache
Director, Fondul Român de Contragarantare, fost director general și președinte al Bursei de Valori București
Adrian N. Ionescu
o carte de vizită din Ziarul Financiar„E jurnalist, şi-a început cariera în 1990.
A scris despre dobânzile real negative ale creditelor de la începutul anilor 90, cu care şi-au clădit unii imperii („Banii bolnavi scot de pe piaţă banii sănătoşi”, în România Liberă).
A scris despre rostul privatizarii pe un dolar şi despre incapacitatea guvernelor de a fi buni vânzători („Guvernul Romaniei este FMI”, România liberă).
A scris că privatizările energetice „de nevoie şi în pripă” din anii 2000 sunt preţul pentru politica de tergiversare din anii 90 (Jurnalul National).
A plecat din presă de 3 ori şi s-a întors de 30 de ori, cum spune el însuşi.
S-a specializat în fonduri de investiţii şi finanţe personale.
Refuză să fie numit analist, sau să citeze, generic şi impersonal, „analişti”, pentru că a fost analist şi într-o bancă şi într-o firmă de brokeraj.
Se consideră încă inginer, spune că este jurnalist de rând şi nu şef de jurnalişti. Din această calitate a participat la construcţia multora dintre pieţele financiare ale României. A conceput chiar „Piaţa Financiară” - revista”, mai spune Ziarul Financiar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu